Cand am auzit aceasta tema - Viata ca adevar sau provocare? - m-am gandit imediat la un titlu al lui Marin Preda “Viata ca o prada”.
Ei bine, pentru mine viata este cel mai frumos dar pe care il am si de care ma bucur in fiecare zi chiar de e ea innourata.
Am invatat ca adevarul este relativ si depinde foarte mult de perspectiva si de orientare. Ceea ce pentru mine inseamna dreptate, justitie, valori absolute, libertate, fericire, pentru altcineva poate sa capete o cu totul si cu totul alta semnificatie.
Este in natura umana, sa ne definim propriile adevaruri si valori ale vietii. Pentru ca cel mai important este faptul ca adevarul este subiectiv.
Da, repet: ADEVARUL ESTE SUBIECTIV!
Este in natura umana, sa ne definim propriile adevaruri si valori ale vietii. Pentru ca cel mai important este faptul ca adevarul este subiectiv.
Da, repet: ADEVARUL ESTE SUBIECTIV!
Este subiectiv asa cum toata viata imi este subiectiva si doar acceptand acest lucru, pot cu adevarat sa fiu obiectiv. Doar acceptand subiectivitatea adevarului, pot cu adevarat sa vad, sa imaginez si, cel mai important, sa inteleg perspectivele celorlalti.
Pentru mine viata este o provocare continua dintr-o multitudine de perspective. Ma provoc personal sa fac diverse lucruri pe care de multe ori le pot considera mai putin eficiente atunci trecute prin filtrul prezent de gandire. Insa mai tarziu stiu ca ele pun bazele unui process de evolutie. Provocarea inseamna evolutie, pentru ca fara a iesi din starea de confort, fara schimbare (teama de a schimba ceva) evolutia este inexistenta sau imposibila.
Eu, ca fiecare dintre noi, intampin de multe ori in planul personal, rezistenta la schimbari. Si este un lucru bun, cateodata drumul pe care mergi are nevoie de tarie, de rezistenta, dar cateodata trebuie sa o dai deoparte, pentru ca unul dintre adevarurile pe care le intalnesc este ca : “Daca fac acelasi lucru, obtin acelasi rezultat”. Interpretarea pe care o dau eu acestui dicton, este urmatoarea: trebuie sa incerc pana cand reusesc sa obtin un lucru, dar aplicand la fiecare incercare metode, instrumente, abordari diferite. Aplicarea aceluiasi tip de abordare sau de metoda, va conduce inevitabil la acelasi rezultat.
Pentru mine viata este o provocare continua dintr-o multitudine de perspective. Ma provoc personal sa fac diverse lucruri pe care de multe ori le pot considera mai putin eficiente atunci trecute prin filtrul prezent de gandire. Insa mai tarziu stiu ca ele pun bazele unui process de evolutie. Provocarea inseamna evolutie, pentru ca fara a iesi din starea de confort, fara schimbare (teama de a schimba ceva) evolutia este inexistenta sau imposibila.
Eu, ca fiecare dintre noi, intampin de multe ori in planul personal, rezistenta la schimbari. Si este un lucru bun, cateodata drumul pe care mergi are nevoie de tarie, de rezistenta, dar cateodata trebuie sa o dai deoparte, pentru ca unul dintre adevarurile pe care le intalnesc este ca : “Daca fac acelasi lucru, obtin acelasi rezultat”. Interpretarea pe care o dau eu acestui dicton, este urmatoarea: trebuie sa incerc pana cand reusesc sa obtin un lucru, dar aplicand la fiecare incercare metode, instrumente, abordari diferite. Aplicarea aceluiasi tip de abordare sau de metoda, va conduce inevitabil la acelasi rezultat.
Intorcandu-ma la titlu si la asemanarea cu titlul cartii lui Preda, viata poate fi privita ca o prada, dar in modul pozitiv. Viata este o prada din punct de vedere al provocarilor si inteleg foarte bine ca drumul catre prada este la fel de important ca si prada insasi
La fel de bine vad si ca exista o multitudine de drumuri care ma pot duce la acelasi rezultat, si cred ca “oamenii iau intotdeauna cea mai buna decizie posibila”. Comparand acest principiu cu faptul ca adevarul este subiectiv, as putea spune ca oamenii aleg intotdeauna adevarul care este cel mai rezonabil, cel mai bine cu ei.
La fel de bine vad si ca exista o multitudine de drumuri care ma pot duce la acelasi rezultat, si cred ca “oamenii iau intotdeauna cea mai buna decizie posibila”. Comparand acest principiu cu faptul ca adevarul este subiectiv, as putea spune ca oamenii aleg intotdeauna adevarul care este cel mai rezonabil, cel mai bine cu ei.
Accept sau schimb? Consider ca aceasta este de fapt intrebare de baza la care incerc sa imi raspund in fiecare situatie sau referitor la fiecare afirmatie. Este o provocare , pentru ca impulsul pe care il simt este initial de a incerca sa modific perspectiva celuilalt. Si uneori este bine, uneori este mai putin bine. De aceea raspunsul la aceasta intrebare este ca o provocare de schimbare.
Se intampla destul de frecvent sa dau un feedback si sa primesc de la persoana caruia ii accord acest feedback un raspuns de forma: adevarul este diferit de ceea ce relatezi tu sau intamplarea aceea s-a petrecut altfel sau alte moduri prin care incearca sa justifice sau sa imi schimbe propria mea perceptie. Eu stiu ca inainte de a acorda un feedback incerc sa cunosc foarte bine detaliile acelei situatii. Si atunci cand acord un feedback, imi exprim o parere subiectiva. Mi-a fost destul de greu sa accept aceasta perspectiva asupra adevarului, dar am descoperit ca este mai constructiv sa rezisti impulsului initial de a-l corecta pe celalalt in cadrul unei comunicatii. Secretul consta in: ascultare si acceptare.
Perspectiva pe care o accept este ca viata este o prada, un adevar subiectiv, o provocare la schimbare, un pas inainte un salt spre mai bine.
Se intampla destul de frecvent sa dau un feedback si sa primesc de la persoana caruia ii accord acest feedback un raspuns de forma: adevarul este diferit de ceea ce relatezi tu sau intamplarea aceea s-a petrecut altfel sau alte moduri prin care incearca sa justifice sau sa imi schimbe propria mea perceptie. Eu stiu ca inainte de a acorda un feedback incerc sa cunosc foarte bine detaliile acelei situatii. Si atunci cand acord un feedback, imi exprim o parere subiectiva. Mi-a fost destul de greu sa accept aceasta perspectiva asupra adevarului, dar am descoperit ca este mai constructiv sa rezisti impulsului initial de a-l corecta pe celalalt in cadrul unei comunicatii. Secretul consta in: ascultare si acceptare.
Perspectiva pe care o accept este ca viata este o prada, un adevar subiectiv, o provocare la schimbare, un pas inainte un salt spre mai bine.
Doua intrebari sunt fundamentale pentru mine:
- Accept subiectivitatea adevarului?
- Ma provoc suficient ca schimbarile pe care le fac sa fie durabile?
- Accept subiectivitatea adevarului?
- Ma provoc suficient ca schimbarile pe care le fac sa fie durabile?
Tu ce faci ca sa schimbi ceva pentru tine ? Te-ai gandit vreodata la treaba asta ti-ai pus intrebarea :Daca as face asta in alt fel privit din alta perspectiva din alt unghi oare cum ai vedea, sau ce ai vedea ? ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu