Un martisor trebuie insotit de o urare, fie scrisa, fie trimisa pe SMS ori soptita la urechea fiintei dragi. Felicitarile de 1 Martie nu pot fi refuzate de nicio doamna sau domnisoara, mai ales daca acestea sunt si inspirate. Prin urmare, cateva modele de urari la inceput de martie pot sa ajute.
De sub zapada a rasarit un ghiocel, mi-a soptit ceva la ureche: “A sosit primavara!”
Mi-e dor de casa, de mama, de prieteni, de nebuniile de alta data, mi-e dor de primavara! In aceasta dimineata soarele a batut in geam mai insistent. Ai deschis si ai lasat primavara sa intre in casa E 1 Martie!
Cu aceasta urare aduc primavara in sufletul tau: deschide-ti inima, fa loc clipelor frumoase!
Fie ca 1 martie sa iti aduca atat de multe flori incat sa te pierzi printre ele si tot atatea declaratii de dragoste! Un buchet de lacrimioare, un manunchi de sentimente frumoase si o gramada de imbratisari… special pentru tine! La multi ani de 1 martie!
Fie ca acest martisor sa ne aduca linistea si fericirea de care avem nevoie toti, si ca iubirea sa ne imbratiseze sufletul.
Din lacrima alba a fulgilor de nea si rosul aprins din inima mea, am impletit un martisor pe care ti-l trimit cadou!
Un buchet de ghiocei si o primavara superba pentru o persoana mai speciala decat toate anotimpurile!
Toate florile din lume pentru primavara mea!
O primavara frumoasa in rosu si alb si dragoste sincera!
Un martisor virtual purtator de sentimente 100% veritabile. Te iubesc. La multi ani de martisor!
Iti doresc un 1 Martie fericit si o primavara care sa iti infloreasca intregul an.
Sa ramai mereu ca o primavara, ca o ciocarlie in inaltul cerului, ca o lacramioara…
1 Martie reprezinta inceputul primaverii, anotimpul iubirii. Sa te indragostesti pasind prin raze, culegand ghiocei si impartind zambete… Iti trimit prin martisor intreaga primavara cu toate culorile ei vii si datatoare de viata.
Fiecare dintre noi asteptam sa se intample ceva frumos in viata noastra, fiecare dintre noi asteptam primavara.
A venit Martie, Martisorul, Ziua Femeii si incerc sa te pastrez doar pentru mine si sa-mi inving ispita, sper sa ai bani ca Becali, minte ca Margaret Thatcher si forta ca Nikita.
Stiu ca era mai frumos sa-ti iau un martisor decat sa-ti dau un mesaj pe telefon..dar intelge-ma si pe mine, sunt un fel de Eminescu si traiesc numai prin rime.
Intotdeauna in inimile noastre vor incolti ghiocei, vesnic dragostea noastra va ramane tanara precum primavara. Pupici primaveratici.
O primavara cu multe bucurii, zambete si impliniri sa avem cu totii!
Primeste acest ghiocel de la cineva care vrea sa aduca primavara in sufletul tau.
Din suflet iti daruiesc, ca in fiecare an, firavul martisor si odata cu el toata dragostea ce ti-o port. Te iubesc!
A venit in sfarsit primavara, odata cu ea dragostea a inflorit, floarea primaverii mele e dragostea inflorita sa-mi bucure inima, sa-mi straluceasca ochii, sa-mi insenineze chipul… martisorul meu pentru cei dragi e dragostea…
Primavara asta vreau sa simtim amandoi cum viata ne curge prin vine asemenea raurilor de munte eliberate de gerul iernii.
Ma urc pe dealul visurilor mele si acolo te gasesc pe tine. Stiu ca nimic nu impresoara linistea diminetilor sau bucuria reinvierii naturii mai mult decat o clipa de fericire alaturi de tine. Esti fericirea zilei de primavara…
Intr-o zi cu soare in care miroase a sarbatoare, iti dau si eu mesaje primavaratice cu aroma de martisoare.
Sunt cel mai fericit barbat, am trecut impreuna prin bune si rele, nu trebuie sa-ti dau mesaje pompoase de 1 Martie pentru ca toata lumea stie ca tu esti minunea vietii mele
Lasa sa-ti picure in suflet inca o primavara… las-o sa-ti cuprinda obrajii si sa-ti invaluie inima; danseaza cu ea in lumina soarelui si las-o sa-ti umple bratele cu flori si iubire…
Vreau ca vantul racoros de martie sa poarte cu el gandurile mele cele mai calde, iar primavara din sufletul meu sa infloreasca intr-un suras pe a ta fata… si sa te faca fericita macar pentru o clipa!
Asa cum buburuzele isi dezmortesc aripioarele la prima raza de soare mai calduta, asa Martie ne dezmorteste sufletele cu primul martisor ce ne parfumeaza viata – primavara
Cu gandul la martisoare ma indrept voios spre piata, tu si cu reactorul 4 mi-ati schimbat drumul in viata.
Intr-o zi cu soare in care miroase a sarbatoare, iti dau si eu mesaje primavaratice cu aroma de martisoare
Chiar daca uneori taranul roman isi bate femeia de-o snopeste, de 1 Martie nu uita de Martisor..ca asa e romaneste
Atunci cand popoarele migratoare veneau cu ganduri cotropitoare peste acest minunat popor, noi le dadeam martisoare..pentru ca asa-i romanul, primitor…
Acum mi-e usor ca-ti dau un mesaj sms si-ti iau un martisor sa sarbatorim venirea primaverii, nu am uitat nici pana acum ca cel mai greu mi-a fost in 1990 cand ti-am luat martisorul printre gaza lacrimogene…ca toti mineri.
Sunt veteran in Legiunea Straina si am luptat 4 ani ca mercenar in Afghanistan, cea mai grea batalie pentru mine ramene saptamana dintre 1 si 8 Martie..asta se intampla in fiecare an.Stiu ca nu ti-am luat martisor si am fost un mare taran si mai stiu ca esti cea mai frumoasa femeie din spatiul sud-est european.
Am vrut sa-ti cumpar flori, dar tu esit cea mai frumoasa floare, am vrut sa-ti iau un Ferarri din 2009 dar ti-am luat doua martisor.
Desi acum 100 de ani visai la dreptul de a parasi bucataria si nu aveai nici o valenta, acum este 1 Martie e ziua ta si este ceea ce literatura de specialitate numeste “femeie independenta”…
Sunt cel mai fericit barbat, am trecut impreuna prin bune si rele, nu trebuie sa-ti dau mesaje pompoase de 8 Martie pentru ca toata lumea stie ca tu esti minunea vietii mele.
Nu gasesc nici un martisor frumos si in piata au numai flori ofilite, mi-e frica sa nu pleci cum a plecat Kosovo de langa Serbia..asa pe nesimtite
A venit Martie, Martisorul, Ziua Femeii si incerc sa te pastrez doar pentru mine si sa-mi inving ispita, sper sa ai bani ca Becai, minte ca Margaret Thatcher si forta ca Nikita
Stiu ca era mai frumos sa-ti iau un martisor decat sa-ti dau un mesaj pe telefon..dar intelge-ma si pe mine, sunt un fel de Eminescu si traiesc numai prin rime
Mesajele de martisor sau de ziua femeii mereu m-au pus in dificultate..dar azi s-a intamplat ceva care chiar m-a bulversat, eram la alimentara..in fata mea era Cioaca, a cumparat salam…si a zis ca-l vrea feliat…
Este Ziua Femeii, o perioada grea pentru orice barbat de meserie, trebuie sa abordam acest eveniment cu calm, ratiune si cu multa diplomatie
28 februarie 2009
23 februarie 2009
sa fie si o continuare la codul bunelor maniere pentru mess
Cand am la status “Busy, DND sau Stepped Out”, nu dai buzz ca iti trag capatana prin tzeapa.Daca ai treaba cu mine, lasi un mesaj pe chat si iti voi scrie eu cand voi reveni.
Cand scrie la status “Idle for x min”, nu intri pe mine si ma buzz-ui sau ma injuri ca nu iti raspund, pentru ca vorbesti cu peretii si s-ar putea sa te trezesti si cu frigiderul plin de carne, atunci cand revin la calculator.
Nu scrie cu CAPS LOCK pentru ca o sa te consider un mare analfabet si o sa-ti trag si o injuratura pentru ca o sa am impresia ca te rastesti la mine.
Intr-o discutie pe YM, nu scrie 2 cuvinte pe rand, pentru ca o sa iasa un mare carnatzoi, pe care eu il voi inchide, dar nici nu scrie ditamai fraza, ca nu esti la BAC.
O fi YM, dar nu abuza de limbajul specific, pentru ca s-ar putea sa ‘1tz1 tr@g i@r 0 1njr@tur@’
Daca dai mass cu blesteme, pierderi de buletin sau ce stari ai tu, iti bag mortu’-n casa de idiot ce esti si pe urma iti dau ignore.
Daca dai add id-ului meu si nu spui in secunda 2 “cine esti, de unde ai id-ul etc”, te alegi cu un ignore frumusel.
Daca vezi ca nu raspund la buzz, nu incerca sa ma apelezi pe YM, pentru ca s-ar putea sa ma joc, iar la cei 256 RAM o sa-si ia zborul calculatorul si o sa mi se blocheze jocul, o sa ma enervez si o sa iti trag o mare injuratura, urmata de un ignore.
Daca vii cu flood si alte porcarii pe care le faceam la 12 ani, o sa iti zic si eu niste porcarii pe care le faceam la 18 ani, dar cu femeile din familia ta.
Nu incerca sa-mi trimiti tot felul de virusi sau programe care imi restarteaza calcu’, pentru ca s-ar putea sa-ti trimit si eu o 8======D in gura.
Cand scrie la status “Idle for x min”, nu intri pe mine si ma buzz-ui sau ma injuri ca nu iti raspund, pentru ca vorbesti cu peretii si s-ar putea sa te trezesti si cu frigiderul plin de carne, atunci cand revin la calculator.
Nu scrie cu CAPS LOCK pentru ca o sa te consider un mare analfabet si o sa-ti trag si o injuratura pentru ca o sa am impresia ca te rastesti la mine.
Intr-o discutie pe YM, nu scrie 2 cuvinte pe rand, pentru ca o sa iasa un mare carnatzoi, pe care eu il voi inchide, dar nici nu scrie ditamai fraza, ca nu esti la BAC.
O fi YM, dar nu abuza de limbajul specific, pentru ca s-ar putea sa ‘1tz1 tr@g i@r 0 1njr@tur@’
Daca dai mass cu blesteme, pierderi de buletin sau ce stari ai tu, iti bag mortu’-n casa de idiot ce esti si pe urma iti dau ignore.
Daca dai add id-ului meu si nu spui in secunda 2 “cine esti, de unde ai id-ul etc”, te alegi cu un ignore frumusel.
Daca vezi ca nu raspund la buzz, nu incerca sa ma apelezi pe YM, pentru ca s-ar putea sa ma joc, iar la cei 256 RAM o sa-si ia zborul calculatorul si o sa mi se blocheze jocul, o sa ma enervez si o sa iti trag o mare injuratura, urmata de un ignore.
Daca vii cu flood si alte porcarii pe care le faceam la 12 ani, o sa iti zic si eu niste porcarii pe care le faceam la 18 ani, dar cu femeile din familia ta.
Nu incerca sa-mi trimiti tot felul de virusi sau programe care imi restarteaza calcu’, pentru ca s-ar putea sa-ti trimit si eu o 8======D in gura.
Codul bunelor maniere vs Codul porastelor maniere
Societatea contemporana este marcata de o lipsa acuta de respect fata de cel de alături. Obrăznicia a devenit un fel de cod uzual de relaționare, începând de la lipsa de respect pe care ti-o arata angajatorul, pana la atitudinea de persoana ofensata a vânzătoarelor din anumite magazine care se simt deranjate de întrebările tale cu caracter informativ asupra produselor pe care le comercializează.
Arta replicii si conversației agreabile a devenit un capitol al codului bunelor maniere rezervat doar persoanelor cu pretenții academice, specifice înaltei societati. Prin conversația agreabila înțeleg acel tip de conversație in care conlocutorul ne acorda un dialog civilizat lipsit de injurii, atitudini grobiene, atitudini menite sa ne creeze complexe de inferioritate.
Nu cu mult timp in urma am purtat un dialog cu o persoana, care isi sublinia convingerile profunde religioase, dar care datorita unor viziuni puțin diferite, mi-a comunicat niște apelative injurioase, prin care isi exprima clar punctul de vedere. Desigur când cineva isi afirma convingerile profund religioase implicit isi afirma capacitatea de a purta o conversație agreabila, in care eventualele contradicții de viziuni si le exprima in termeni non injurioși, eventual încercând sa isi explice punctul de vedere intr-o maniera in care interlocutorul sa fie determinat sa accepte acea viziune.
Esența creștinismului se rezuma la dragostea fata de aproapele tău, lucru pe care C.S.Lewis il traducea prin empatie. Empatia este o forma de intuirea a relitatii realizata prin identificare afectiva. Empatia conducând la înțelegerea si respectarea celui de langa tine in maniera in care noi ne dorim sa fim respectați si tratați. Este cea mai înalta forma de respect si înțelegere pe care cineva ne-o poate oferi. De fapt creștinismul implica o relație bidimensionala materializata printr-o corecta raportare la Dumnezeu, raportare realizata prin credința si ascultare, subordonare si prin raportare la cel de langa noi intr-o maniera empatica.
Cele doua planuri implicate sunt bideterminative, primul implicându-l pe cel de-al doilea si reciproc. Lipsa empatiei in relație cu persoana de alături exclude subordonarea fata de Dumnezeu, dar subordonarea fata de Dumnezeu implica adoptarea unei atitudini empatice fata de cel de langa noi.
In alte cuvinte o atitudine de respect manifestata prin politețe si lipsa de expresii injurioase nu tine in speța doar de nivelul de educație, ci de dorința de a respecta pe cel de langa tine, iar un creștinism lipsit de respect schimba dramatic definiția si sensul de statut religios, cele doua contravenind puternic.
Arta replicii si conversației agreabile a devenit un capitol al codului bunelor maniere rezervat doar persoanelor cu pretenții academice, specifice înaltei societati. Prin conversația agreabila înțeleg acel tip de conversație in care conlocutorul ne acorda un dialog civilizat lipsit de injurii, atitudini grobiene, atitudini menite sa ne creeze complexe de inferioritate.
Nu cu mult timp in urma am purtat un dialog cu o persoana, care isi sublinia convingerile profunde religioase, dar care datorita unor viziuni puțin diferite, mi-a comunicat niște apelative injurioase, prin care isi exprima clar punctul de vedere. Desigur când cineva isi afirma convingerile profund religioase implicit isi afirma capacitatea de a purta o conversație agreabila, in care eventualele contradicții de viziuni si le exprima in termeni non injurioși, eventual încercând sa isi explice punctul de vedere intr-o maniera in care interlocutorul sa fie determinat sa accepte acea viziune.
Esența creștinismului se rezuma la dragostea fata de aproapele tău, lucru pe care C.S.Lewis il traducea prin empatie. Empatia este o forma de intuirea a relitatii realizata prin identificare afectiva. Empatia conducând la înțelegerea si respectarea celui de langa tine in maniera in care noi ne dorim sa fim respectați si tratați. Este cea mai înalta forma de respect si înțelegere pe care cineva ne-o poate oferi. De fapt creștinismul implica o relație bidimensionala materializata printr-o corecta raportare la Dumnezeu, raportare realizata prin credința si ascultare, subordonare si prin raportare la cel de langa noi intr-o maniera empatica.
Cele doua planuri implicate sunt bideterminative, primul implicându-l pe cel de-al doilea si reciproc. Lipsa empatiei in relație cu persoana de alături exclude subordonarea fata de Dumnezeu, dar subordonarea fata de Dumnezeu implica adoptarea unei atitudini empatice fata de cel de langa noi.
In alte cuvinte o atitudine de respect manifestata prin politețe si lipsa de expresii injurioase nu tine in speța doar de nivelul de educație, ci de dorința de a respecta pe cel de langa tine, iar un creștinism lipsit de respect schimba dramatic definiția si sensul de statut religios, cele doua contravenind puternic.
21 februarie 2009
,,CODUL BuNeLoR mAnIeRe Pe MeSsAnGeR"
Era în aer treaba asta, aşa că de ce să nu recunosc? Mi se pare că e nevoie de un cod al bunelor maniere adaptat pentru messenger, de oricare fel o fi el.De ce? - Pentru că poate nu poţi să te prinzi tot timpul dacă eşti enervant, şi pentru a putea comunica mai omeneşte, întrun mediu destul de neomenesc, cu ceilalţi.Pentru că şi chatul pe mess ca şi vorbitul, se fac cu scopl de a comunica ceva, cât mai eficient şi rapid, dar detaliile diferă , adica:
-E bine să saluţi... ca să aibă omul timp să îşi dea seama ce se întâmplă.
-Dacă omul e bizi, da' kiar ai treabă cu el, treci la subiect, fără 5 tone de scuze. Scuzele în exces enervează, şi sunt o pierdere şi mai mare de timp pentru omul care oricum e ocupat
-Nu abuza de emoturi. Chiar dacă-s foarte utile pentru crearea unei comunicări emoţionale obişnuite, prea multe emoturi enervează, şi încurcă partenerul de discuţie. ( :-* }pd{ >:D< >:D< >:D< @};- ;) :-* }{ }{ }{ }{ }{ se poate "spune" şi mai simplu).
-Nu folosi programe de spionat starea. Te încurcă mai mult decât te ajută, să ştii dacă cineva ţi-a dat permanently offline. E problema lor dacă nu vor să vorbească cu tine.
-Mai bine mai puţine massuri, decât prea multe. Pentru că de la un moment dat începe să curgă cu ignoruri, şi pentru că lumea poate nu va citi un mass cu adevărat important.
*Dacă te temi că te va părăsi persoana iubită sau că yahoo cere bani pentru serviciul de mess dacă nu dai massul, sugerez nişte activităţi prin care îţi poţi recrea mintea:
plantează un pom;
fă curat;
uită-te pe youtube;
nu da bani la săraci, zi-le să meargă în Spania;
-Foloseşte "brb". Când n-ai kef să scrii, sau trebuie să pleci, foloseşte "brb". Dacă laşi omul să aştepte, vei păţi acelaşi lucru mai devreme sau mai târziu.... şi cred că nu place asta la prea multă lume.
-E frumos din când în când să îţi vadă lumea poza. Mai mult ca sugestie, pare conversaţia mai reală. Desigur, există foarte multe motive să nu îţi arăţi faţa.
-Prescurtările sunt utile doar până la un punct. Le folosim cu toţii pentru că ne e lene, şi n-avem timp să stăm 5 minute lângă tastatură. Perfect OK. Dar dacă celuilalt îi trebuie 5 minute să descifreze ce ai scris, până la urmă o să vă enervaţi unul pe altul.
-Nu e absolut necesar să respecţi toate regulile gramaticale. În afară de discuţiile formale, cu parteneri de afaceri sau cine ştie ce (care oricum nu prea au loc pe mess), nu are rost să scrii corect când vorbeşti cu prietenii. De ce? pentru că deja sunt admise unele "greşeli", şi cel ce nu le "respectă" provoacă confuzie. Empatia ar fi de asemenea un motiv pentru care să nu respecţi gramatica.
- Nu e nevoie de un milion de linkuri. E perfect ok să trimiţi linkuri partenerului de chat. Însă chiar dacă tu eşti foarte entuziasmat de ce ai văzut pe youtube, poate celălalt nu e. Trimisul linkurilor e ca şi vorbitul: dacă o face doar unul, celălalt se plictiseşte. Dacă partenerul mai vrea linkuri, mai cere el.
-Dacă ai link la status, să fie link. E enervant când vrei să vezi ceva posibil kiar interesant, şi dai de error 404
-E bine să saluţi... ca să aibă omul timp să îşi dea seama ce se întâmplă.
-Dacă omul e bizi, da' kiar ai treabă cu el, treci la subiect, fără 5 tone de scuze. Scuzele în exces enervează, şi sunt o pierdere şi mai mare de timp pentru omul care oricum e ocupat
-Nu abuza de emoturi. Chiar dacă-s foarte utile pentru crearea unei comunicări emoţionale obişnuite, prea multe emoturi enervează, şi încurcă partenerul de discuţie. ( :-* }pd{ >:D< >:D< >:D< @};- ;) :-* }{ }{ }{ }{ }{ se poate "spune" şi mai simplu).
-Nu folosi programe de spionat starea. Te încurcă mai mult decât te ajută, să ştii dacă cineva ţi-a dat permanently offline. E problema lor dacă nu vor să vorbească cu tine.
-Mai bine mai puţine massuri, decât prea multe. Pentru că de la un moment dat începe să curgă cu ignoruri, şi pentru că lumea poate nu va citi un mass cu adevărat important.
*Dacă te temi că te va părăsi persoana iubită sau că yahoo cere bani pentru serviciul de mess dacă nu dai massul, sugerez nişte activităţi prin care îţi poţi recrea mintea:
plantează un pom;
fă curat;
uită-te pe youtube;
nu da bani la săraci, zi-le să meargă în Spania;
-Foloseşte "brb". Când n-ai kef să scrii, sau trebuie să pleci, foloseşte "brb". Dacă laşi omul să aştepte, vei păţi acelaşi lucru mai devreme sau mai târziu.... şi cred că nu place asta la prea multă lume.
-E frumos din când în când să îţi vadă lumea poza. Mai mult ca sugestie, pare conversaţia mai reală. Desigur, există foarte multe motive să nu îţi arăţi faţa.
-Prescurtările sunt utile doar până la un punct. Le folosim cu toţii pentru că ne e lene, şi n-avem timp să stăm 5 minute lângă tastatură. Perfect OK. Dar dacă celuilalt îi trebuie 5 minute să descifreze ce ai scris, până la urmă o să vă enervaţi unul pe altul.
-Nu e absolut necesar să respecţi toate regulile gramaticale. În afară de discuţiile formale, cu parteneri de afaceri sau cine ştie ce (care oricum nu prea au loc pe mess), nu are rost să scrii corect când vorbeşti cu prietenii. De ce? pentru că deja sunt admise unele "greşeli", şi cel ce nu le "respectă" provoacă confuzie. Empatia ar fi de asemenea un motiv pentru care să nu respecţi gramatica.
- Nu e nevoie de un milion de linkuri. E perfect ok să trimiţi linkuri partenerului de chat. Însă chiar dacă tu eşti foarte entuziasmat de ce ai văzut pe youtube, poate celălalt nu e. Trimisul linkurilor e ca şi vorbitul: dacă o face doar unul, celălalt se plictiseşte. Dacă partenerul mai vrea linkuri, mai cere el.
-Dacă ai link la status, să fie link. E enervant când vrei să vezi ceva posibil kiar interesant, şi dai de error 404
Codul bunelor maniere - la masa
Aşezarea mesei
Chiar dacă aranjăm masa pentru familia noastră, aceasta trebuie să aibă un aspect apetisant şi îngrijit.Încercaţi să nu serviţi mâncarea pe farfurii ciobite şi pe feţe de mese murdare. Desigur, când este vorba de mese festive, faţa de masă şi şerveţelele vor trebui să fie perfect de albe.În familie pot fi folosite şi feţe de masă colorate. Atenţie însă: nu folosiţi ca faţă de masă un material plastic. Este total lipsit de bun gust.Atunci când puneţi scaunele în jurul unei mese, trebuie să aveţi grijă să lăsaţi un anumit spaţiu pentru fiecare invitat, chiar şi pentru cei despre care ştiţi că sunt bine crescuţi şi îşi ţin coatele pe lînga corp.Pentru ca musafirii să se simtă în largul lor, acest spaţiu este bine sa fie de cel puţin 50 de centimetri.Diferenţa între mesele în familie şi cele cu musafiri este la numărul de farfurii, tacâmuri şi pahare. Desigur, la mesele festive sunt mult mai multe farfurii şi tacâmuri decât la o masa obişnuită. Fiecare farfurie trebuie să aibă dedesubtul ei o alta farfurie, pentru serviciu, şi care e folosită doar pentru a aşeza pe ea farfuria din care mâncăm. Când luăm masa singuri sau în familie, cea de-a doua farfurie nu este obligatorie.
Cum se aranjează o masă festivă
Farfuria pentru felul întâi este aşezată deasupra farfuriei de serviciu. Pe aceasta se pune şi serveţelul împăturit frumos.- Feliile de pâine sau chiflele se pun în câteva coşuleţe, aşezate la distanţe egale unul de celalalt, în aşa fel încât invitaţii să nu fie nevoiţi să se întindă peste masă sau peste vecinul său de masă ca să-şi ia o felie de pâine sau să deranjeze tot timpul pe cineva rugându-l să-i dea şi lui coşuleţul cu pâine.- Furculiţele se pun întotdeauna în partea stângă a farfuriei. Acestea vor fi aliniate de la stânga la dreapta în ordinea folosirii lor. Furculiţele vor fi aşezate cu dinţii în sus.- De partea cealaltă a farfuriei – dreapta – vor fi puse cuţitele, cu partea tăioasă spre farfurie şi tot în ordinea folosirii lor. Ordinea folosirii: cel mai îndepartat tacâm de la farfurie se foloseşte pentru primul fel de mâncare. Nu trebuie însă să asezaţi alături mai mult de trei cuţite şi trei furculiţe. Linguriţele de tort, furculiţele şi cuţitele mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masă, ci pe o masuţă de serviciu sau pe un bufet, pentru a fi la îndemână.Desigur, nu există o regulă privind numărul tacâmurilor. Acesta poate varia în funcţie de meniul servit la masă. La mesele festive există obiceiul să se schimbe tacâmurile după fiecare fel de mâncare. La o masa familială, nu este obligatoriu să schimbaţi tacâmurile decât dacă aţi servit peşte.Pentru o masă festivă, se folosesc de obicei patru farfurii: farfuria pentru antreuri, farfuria de supă, farfuria întinsă şi farfuria de desert. Bolurile ( castronaşele ) pentru supa limpede (consome) nu se pun de la început pe masă. Acestea se aduc împreună cu supiera sau , pline, pe o tavă. Tacâmurile pot fi puse şi pe suportul destinat lor. Acesta va fi aşezat la dreapta farfuriilor. Pe suport se aşează, în dreapta, cuţitul, cu partea tăioasă spre farfurie, iar în stângacuţitului, se pune furculiţa cu dinţii în jos. Lingura şi linguriţele pentru desert vor fi aşezate în faţa farfuriei. În acest caz, şerveţelul nu se va mai pune pe farfuria de serviciu, ci direct pe masă. În faţa farfuriilor, puţin spre dreapta, îşi gasesc locul şi paharele. La orice masă respectabilă, sunt obligatorii trei tipuri de pahare: unul pentru ţuica, unul pentru vin ( Atenţie: paharul pentru vin roşu este mai mic decât cel pentru vin alb!) şi pentru apa. Aceste pahare trebuie să facă parte din acelaşi serviciu. Decât să faceţi diverse combinaţii nefericite, mai bine renunţaţi la mese festive. Oferiţi-le doar când sunteţi siguri că nu afişaţi prostul gust! Dupa folosire, paharele de ţuică se vor lua de la masă.Atenţie: nu vă bagaţi degetele în ele, ci apucaţi-le de jos şi puneţi-le apoi într-o tavă. Nu veţi fi nevoiţi astfel să faceţi drumuri inutile cu două pahare în mână.
Cum să decoraţi masa
Decorarea unei mese se face în funcţie de rangul musafirilor, de împrejurări şi nu în ultimul rând de mărimea mesei.Sigur că întotdeauna florile şi lumânările sunt apreciate la o masă festivă.Nu uitaţi: Puneţi florile în vaze cât mai joase. În acest fel, mesenii se pot vedea bine unii pe alţii.Masa nu trebuie încărcată cu tot felul de farfurii sau recipiente care sunt puse doar pentru a ocupa spaţiu pe masă.Orice masă trebuie să aibă solniţe şi recipiente pentru piper. Acestea trebuie să fie suficiente pentru toată lumea ( una, pentru cel mult patru persoane).
Cum servim bauturile
Dacă spaţiul vă permite, ar fi mult mai elegant să nu puneţi pe masă paharelele pentru aperitive. Acestea pot fi băute într-o altă încăpere, iar invitaţii pot să stea pe scaune, canapele, fotolii sau chiar în picioare.Băuturile aperitive se servesc întotdeauna înainte de masa. Paharele pot fi aşezate pe o măsuţă ( dacă vă permiteţi, într-o altă încăpere sau într-o sufragerie mare) sau pe o tavă şi fiecare invitat se poate servi singur şi cu ce doreşte.Ideal ar fi ca sortimentele de aperitive să fie pe gustul tuturor ( sau cel puţin pe gustul celor mai mulţi ), adică să fie cât mai variate: gin, vodcă, vişinată, florio, whisky, vermut etc. Sigur, toate aceste băuturi trebuie să fie în sticlele lor originale ( excepţie, vişinata care poate fi preparată acasă ).Sticlele stau la îndemână, pe o altă tavă decâit cea cu pahare. Sticlele de vin şi apă vor fi dispuse simetric pe masă, la îndemâna barbaţilor. Ei sunt cei care trebuie să servească bauturile. Pentru a nu păta faţa de masă, sticlele se pun pe o taviţă sau pe suporturi speciale.Apa minerală se serveşte, la fel ca celelalte băuturi, în sticlele lor originale.Ar fi bine ca sticlele de vin să nu fie puse pe masă. De ele, se va ocupa soţul gazdei sau un alt bărbat care va avea grijă să umple paharele musafirilor. La o reuniune între doamne, acest lucru îl va face gazda.Atenţie ! ( celor care au mania să umple în permanenţă paharele): Nu turnaţi în pahare decât dupa ce acestea s-au golit şi nu le umpleţi în aşa fel încit persoana respectivă să fie nevoită să se aplece deasupra paharului şi să soarbă băutura sau chiar să renunţe să mai bea. Este o situaţie penibilă şi puteţi să stricaţi buna dispoziţie a musafirilor cu asemenea gesturi.
Cum servim salata
Salata se va servi în castroane separate, pentru fiecare invitat în parte! În unele ţări, salata se mănâncă la sfârşit!Cum servim sosulCând se aduce sosul (în sosieră), acesta nu trebuie pus pe friptură sau pe piure ori alte garnituri ( macaroane, sote de legume etc ). Nu este estetic!Sosul se pune în farfurie şi în el se înmoaie apoi bucaţile de carne tăiate pe rând. Nu amestecaţi tot ce aveţi în farfurie cu sosul, chiar dacă este gustos, nu este deloc plăcut ochiului. După ce toţi mesenii s-au servit cu sos, sosiera va fi luată de la masă.
Alte sfaturi
Untdelemnul, oţetul, muştarul, smântâna şi alte condimente vor fi aduse la masă doar dacă sunt cerute de cineva. Ele vor fi ţinute în bucătărie, gata pregatite.Atenţie la scobitori! Nu puneţi scobitorile pe masă. Acestea nu se folosesc în public!La masa
Chiar dacă aranjăm masa pentru familia noastră, aceasta trebuie să aibă un aspect apetisant şi îngrijit.Încercaţi să nu serviţi mâncarea pe farfurii ciobite şi pe feţe de mese murdare. Desigur, când este vorba de mese festive, faţa de masă şi şerveţelele vor trebui să fie perfect de albe.În familie pot fi folosite şi feţe de masă colorate. Atenţie însă: nu folosiţi ca faţă de masă un material plastic. Este total lipsit de bun gust.Atunci când puneţi scaunele în jurul unei mese, trebuie să aveţi grijă să lăsaţi un anumit spaţiu pentru fiecare invitat, chiar şi pentru cei despre care ştiţi că sunt bine crescuţi şi îşi ţin coatele pe lînga corp.Pentru ca musafirii să se simtă în largul lor, acest spaţiu este bine sa fie de cel puţin 50 de centimetri.Diferenţa între mesele în familie şi cele cu musafiri este la numărul de farfurii, tacâmuri şi pahare. Desigur, la mesele festive sunt mult mai multe farfurii şi tacâmuri decât la o masa obişnuită. Fiecare farfurie trebuie să aibă dedesubtul ei o alta farfurie, pentru serviciu, şi care e folosită doar pentru a aşeza pe ea farfuria din care mâncăm. Când luăm masa singuri sau în familie, cea de-a doua farfurie nu este obligatorie.
Cum se aranjează o masă festivă
Farfuria pentru felul întâi este aşezată deasupra farfuriei de serviciu. Pe aceasta se pune şi serveţelul împăturit frumos.- Feliile de pâine sau chiflele se pun în câteva coşuleţe, aşezate la distanţe egale unul de celalalt, în aşa fel încât invitaţii să nu fie nevoiţi să se întindă peste masă sau peste vecinul său de masă ca să-şi ia o felie de pâine sau să deranjeze tot timpul pe cineva rugându-l să-i dea şi lui coşuleţul cu pâine.- Furculiţele se pun întotdeauna în partea stângă a farfuriei. Acestea vor fi aliniate de la stânga la dreapta în ordinea folosirii lor. Furculiţele vor fi aşezate cu dinţii în sus.- De partea cealaltă a farfuriei – dreapta – vor fi puse cuţitele, cu partea tăioasă spre farfurie şi tot în ordinea folosirii lor. Ordinea folosirii: cel mai îndepartat tacâm de la farfurie se foloseşte pentru primul fel de mâncare. Nu trebuie însă să asezaţi alături mai mult de trei cuţite şi trei furculiţe. Linguriţele de tort, furculiţele şi cuţitele mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masă, ci pe o masuţă de serviciu sau pe un bufet, pentru a fi la îndemână.Desigur, nu există o regulă privind numărul tacâmurilor. Acesta poate varia în funcţie de meniul servit la masă. La mesele festive există obiceiul să se schimbe tacâmurile după fiecare fel de mâncare. La o masa familială, nu este obligatoriu să schimbaţi tacâmurile decât dacă aţi servit peşte.Pentru o masă festivă, se folosesc de obicei patru farfurii: farfuria pentru antreuri, farfuria de supă, farfuria întinsă şi farfuria de desert. Bolurile ( castronaşele ) pentru supa limpede (consome) nu se pun de la început pe masă. Acestea se aduc împreună cu supiera sau , pline, pe o tavă. Tacâmurile pot fi puse şi pe suportul destinat lor. Acesta va fi aşezat la dreapta farfuriilor. Pe suport se aşează, în dreapta, cuţitul, cu partea tăioasă spre farfurie, iar în stângacuţitului, se pune furculiţa cu dinţii în jos. Lingura şi linguriţele pentru desert vor fi aşezate în faţa farfuriei. În acest caz, şerveţelul nu se va mai pune pe farfuria de serviciu, ci direct pe masă. În faţa farfuriilor, puţin spre dreapta, îşi gasesc locul şi paharele. La orice masă respectabilă, sunt obligatorii trei tipuri de pahare: unul pentru ţuica, unul pentru vin ( Atenţie: paharul pentru vin roşu este mai mic decât cel pentru vin alb!) şi pentru apa. Aceste pahare trebuie să facă parte din acelaşi serviciu. Decât să faceţi diverse combinaţii nefericite, mai bine renunţaţi la mese festive. Oferiţi-le doar când sunteţi siguri că nu afişaţi prostul gust! Dupa folosire, paharele de ţuică se vor lua de la masă.Atenţie: nu vă bagaţi degetele în ele, ci apucaţi-le de jos şi puneţi-le apoi într-o tavă. Nu veţi fi nevoiţi astfel să faceţi drumuri inutile cu două pahare în mână.
Cum să decoraţi masa
Decorarea unei mese se face în funcţie de rangul musafirilor, de împrejurări şi nu în ultimul rând de mărimea mesei.Sigur că întotdeauna florile şi lumânările sunt apreciate la o masă festivă.Nu uitaţi: Puneţi florile în vaze cât mai joase. În acest fel, mesenii se pot vedea bine unii pe alţii.Masa nu trebuie încărcată cu tot felul de farfurii sau recipiente care sunt puse doar pentru a ocupa spaţiu pe masă.Orice masă trebuie să aibă solniţe şi recipiente pentru piper. Acestea trebuie să fie suficiente pentru toată lumea ( una, pentru cel mult patru persoane).
Cum servim bauturile
Dacă spaţiul vă permite, ar fi mult mai elegant să nu puneţi pe masă paharelele pentru aperitive. Acestea pot fi băute într-o altă încăpere, iar invitaţii pot să stea pe scaune, canapele, fotolii sau chiar în picioare.Băuturile aperitive se servesc întotdeauna înainte de masa. Paharele pot fi aşezate pe o măsuţă ( dacă vă permiteţi, într-o altă încăpere sau într-o sufragerie mare) sau pe o tavă şi fiecare invitat se poate servi singur şi cu ce doreşte.Ideal ar fi ca sortimentele de aperitive să fie pe gustul tuturor ( sau cel puţin pe gustul celor mai mulţi ), adică să fie cât mai variate: gin, vodcă, vişinată, florio, whisky, vermut etc. Sigur, toate aceste băuturi trebuie să fie în sticlele lor originale ( excepţie, vişinata care poate fi preparată acasă ).Sticlele stau la îndemână, pe o altă tavă decâit cea cu pahare. Sticlele de vin şi apă vor fi dispuse simetric pe masă, la îndemâna barbaţilor. Ei sunt cei care trebuie să servească bauturile. Pentru a nu păta faţa de masă, sticlele se pun pe o taviţă sau pe suporturi speciale.Apa minerală se serveşte, la fel ca celelalte băuturi, în sticlele lor originale.Ar fi bine ca sticlele de vin să nu fie puse pe masă. De ele, se va ocupa soţul gazdei sau un alt bărbat care va avea grijă să umple paharele musafirilor. La o reuniune între doamne, acest lucru îl va face gazda.Atenţie ! ( celor care au mania să umple în permanenţă paharele): Nu turnaţi în pahare decât dupa ce acestea s-au golit şi nu le umpleţi în aşa fel încit persoana respectivă să fie nevoită să se aplece deasupra paharului şi să soarbă băutura sau chiar să renunţe să mai bea. Este o situaţie penibilă şi puteţi să stricaţi buna dispoziţie a musafirilor cu asemenea gesturi.
Cum servim salata
Salata se va servi în castroane separate, pentru fiecare invitat în parte! În unele ţări, salata se mănâncă la sfârşit!Cum servim sosulCând se aduce sosul (în sosieră), acesta nu trebuie pus pe friptură sau pe piure ori alte garnituri ( macaroane, sote de legume etc ). Nu este estetic!Sosul se pune în farfurie şi în el se înmoaie apoi bucaţile de carne tăiate pe rând. Nu amestecaţi tot ce aveţi în farfurie cu sosul, chiar dacă este gustos, nu este deloc plăcut ochiului. După ce toţi mesenii s-au servit cu sos, sosiera va fi luată de la masă.
Alte sfaturi
Untdelemnul, oţetul, muştarul, smântâna şi alte condimente vor fi aduse la masă doar dacă sunt cerute de cineva. Ele vor fi ţinute în bucătărie, gata pregatite.Atenţie la scobitori! Nu puneţi scobitorile pe masă. Acestea nu se folosesc în public!La masa
Codul bunelor maniere - Cum ne imbracam
“Haina face pe om” sau “nu haina face pe om”
Ambele dictoane sunt discutabile. Dar independent de adevarul lor haina trebuie conceputa in asa fel incit sa puna in valoare personalitatea unei femei. Poti sa copiezi aproape identic modelele aparute in revistele de moda fara a deveni eleganta. Adevarata eleganta se obtine dintr-un acord perfect intre haina, imprejurare si personalitatea celui care opoarta. Este un al saselea simt care le spune unor femei cum sa poarte o rochie de doi bani ca pe un model de la o mare casa de moda. Un aforism demn de retinut in acest domeniu suna astfel: “mai degraba putin mai simplu decit unpic prea incarcat”. E de preferat sa vii la un cocteil cu un taior bine croit, decit cu o rochie de seara la o banala invitatie la o cafea.
Pentru barbati, mai mult decit pentru femei, putem exprima aceasta prima regula: “sa nu cauti sa epatezi “. Dar si femeile trebuie sa dea dovada de tact. Nu te imbraci din cauza cuiva, si inca mai putin, pentru a face in ciuda cuiva. Te imbraci pentru tine! Sa fii elegant nu inseamna sa te preocupi de pretul si numarul toaletelor, ci de calitate, de croiala, de posibilitatea de a le armoniza cu alte haine din garderoba ta si de a le alege astfel incit sa nu se demodeze. O persoana cu gust nu poarta culori prea tipatoare si aplica legile elementare ale esteticii. Daca ai tenul palid, galbenul si verdele te fac livid. Daca nu esti zvelta trebuie sa eviti creturile si cutele, sa te feresti de dungile orizontale daca nu esti inalta, de cele verticale,daca este foarte inalta. Cand am depasit o anumit virsta si un anumit numar de kilograme, trebuie sa ne gindim bine daca sa purtam in vacanta pantaloni sau short. Fiecare perioada a vietii are farmecul ei. Tineretea isi poate permite indrazneli interzise la maturitate. Un om neglijent imbracat poate fi un om cum secade, dar foarte rar ai timpul si dorinta sa ghicesti fondul sau de aur ascuns in spatele aparentelor. Daca ne gindim la viata noastra profesionala si sociala, la plimbarile noastre pe strada, vom recunoaste ca simpatia ne este trezita de acele persoane care fac o prima impresie favorabila. Acest adevar ne va convinge sa acordam o atentie deosebita problemei vestimentare. Haina cea mai veche trebuie si poate sa fie ingrijita. Pentru tinuta vestimentara ca si pentru corp prima regula este curatenia. O pereche de pantofi pingelita de trei ori este de preferat unei perechi noi nelustruite sau care se afla intr-un total dezacord cu haina. La fel pentru costumul barbatesc. Nu e la indemina oricui sa aiba in sifonier zece costume. Dar oricine poate purta un costum curat si periat cu grija. Eleganta depinde mult de detalii si accesorii. Un guler de camasa curat si bine calcat, o cravata asortata ridica valoarea unui costum chiar si mai modest. In anumite imprejurari, tinuta este obligatorie. Daca nu avem costumul cerut si nu-l putem inchiria, e mai bine sa renuntam la invitatia respectiva. Cind mijloacele financiarene sunt limitate, e de preferat sa cumparam putine haine, dar de buna calitate.
Mai ales pentru femei este important sa-si gaseasca si sa-si pastreze un stil care sa le avantajeaze. Femeile care se imbraca bine si pe care le admiram va pot marturisi ca au invatat cu greu acest lucru. Prima regula (lege) este legata de calitatea si comoditatea pantofilor si a posetei. Aceste doua piese de baza vor trebui sa fie neaparat de foarte buna calitate. Vom observa ca o poseta cu cit este mai simpla, mai comoda si cu accesorii frumoase costa mai mult! O poseta moale, din piele foarte buna tine cam 10 ani si - ciudat - nici nu se demodeaza! Faceti cu inima usoara aceasta investitie. Rochiile, bluzele, fustele, tricourile pot fi si ieftine si reusite. Pantofii, posetele, cordoanele, manusile - niciodata. Invatati unde trebuie sa faceti economii in materie de imbracaminte! Poti sa porti cea mai scumpa si mai eleganta toaleta, dar daca ai o poseta urita si demodata de plastic veti fi catalogata ca prost imbracata. Va rog sa ma credetei! Treptat, la garderoba de baza se pot adauga cu masura citeva elemente noi pentru a fi in pas cu moda. Sa facem un efort de vointa si sa nu cedam tentatiei de a cumpara si purta lucruri frumoase pe care le-am admirat la o prietena sau intr-o revista de moda. Rar ne va sta bine cu ele. Sa incercam sa ne cream o rezerva de bani si sa ne cumparam haine numai cind gasim ceva ca vom purta cu placere. Nu cumparati haine numai pentru ca sunt ieftine. Este o risipa si nu o economie!
Cel putin de doua ori pe an sa facem o severa triere a garderobei eliminind lucrurile pe care nu le-am purtat deloc, care nu ne stau bine sau care s-au invechit. Le facem cadou! Un dulap ticsit de haine nu ne va ajuta deloc sa fim elegante. Este mai bine sa avem trei bluze impecabile, decit sase de o calitate indoielnica. Renuntati la obiceiul de a va schimba zilnic din cap pina in picioare, imbracind fara discernamint haine care nu va avantajeaza, numai de dragul de a va schimba. Ideea este sa purtati ceea ce va sta bine, chiar daca reveniti des la aceeasi tinuta. Feriti-va sa va afisati cu lucruri mereu noi, cumparate la intimplare, crezind ca astfel sunteti elegante. Arta de a ne imbraca, presupune si arta de a alege acesoriile. Un taior gri neutru va parea foarte elegant daca va fi completat cu incaltaminte neagra, cu poseta si cu manusile asortate. Dimpotriva, acesoriile prost alese pot strica efectul celei mai elgante haine. Sa nu credeti cumva ca deveniti o femeie “chic” daca va straduiti sa va cumparati posetute de diverse culori asortate - la tot atitia pantofiori - ieftine si urite. Este suficient sa aveti o poseta neagra, incapatoare, de buna calitate, din piele. Va va scoate din incurcatura si vara si iarna. In acelasi timp, vom avea grija sa alegem cu atentie podoabele potrivite. Oricit de tentante ar fi, bijuteriile autentice nu se poarta decit in situatii deosebite. A-ti pune la git un sirag de perle dimineata, la ora 7, nu este o dovada de bun gust. Dimpotriva! Chiar daca avem multe bijuterii veritabile, nu trebuie sa le etalam pe toate o data. O vom alege numai pe cea care se potriveste cu toaleta noastra.
Atentie! Nu se poarta aur cu argint in acelasi timp. In timpul zilei este de preferat sa recurgem la acele imitatii simple cu un design frumos, evitind sticla colorata, strasurile, cu un cuvint, tot ce este strident, incarcat. Femeile, ca femeile! Dar barbatii ? Un barbat elegant n-ar trebui sa poarte nimic altceva in afara de verigheta si de ceas - eventual un ac de cravata, seara. Preferinta unora pentru bratari si lanturi groase, din aur sau argint, cu sau fara amulete, pentru cercei chiar reprezinta o optiune pentru un anumit mod de viata. Sa speram ca ceasta moda va trece si ca nu ne vom intoarce la viata tribala purtind cu totii cercei in nas
Codul bunelor maniere - la telefon
La telefon
1. Este necuviincios a se telefona inainte de 10 dimineata, intre orele 13-17 si dupa ora 21, cu exceptia celor apropiati, carora le cunosti programul.
2. O convorbire conventionala nu trebuie sa depaseasca 5 minute.
3. Urmeaza obligatoriu treptele urmatoare: - Alo, familia...? (Asteapta comfirmarea). - La telefon este....(zi-ti neaparat numele, nu formule de genul "un prieten" sau o alta forma evaziva. Si continua imediat: "As dori sa vorbesc cu.." (numele celui solicitat). Urmeaza apoi cu "Deranjez cumva?" Daca-ti zice "Da", intreaba politicos cand ai putea reveni, altfel, treci direct la subiect. Fii precis si nu te intinde. Nu uita ca timpul costa! Si pe el si pe tine. Si unele persoane sunt atat de delicate, incat nu vor indrazni sa te intrerupa.
4. Nu esti dator sa asculti pe orice "nauc". Scuza-te politicos, dar ferm, dupa care, instiintandu-l ca trebuie sa inchizi telefonul, esti liber sa asezi receptorul in furca, chiar daca celalalt nu a terminat.
1. Este necuviincios a se telefona inainte de 10 dimineata, intre orele 13-17 si dupa ora 21, cu exceptia celor apropiati, carora le cunosti programul.
2. O convorbire conventionala nu trebuie sa depaseasca 5 minute.
3. Urmeaza obligatoriu treptele urmatoare: - Alo, familia...? (Asteapta comfirmarea). - La telefon este....(zi-ti neaparat numele, nu formule de genul "un prieten" sau o alta forma evaziva. Si continua imediat: "As dori sa vorbesc cu.." (numele celui solicitat). Urmeaza apoi cu "Deranjez cumva?" Daca-ti zice "Da", intreaba politicos cand ai putea reveni, altfel, treci direct la subiect. Fii precis si nu te intinde. Nu uita ca timpul costa! Si pe el si pe tine. Si unele persoane sunt atat de delicate, incat nu vor indrazni sa te intrerupa.
4. Nu esti dator sa asculti pe orice "nauc". Scuza-te politicos, dar ferm, dupa care, instiintandu-l ca trebuie sa inchizi telefonul, esti liber sa asezi receptorul in furca, chiar daca celalalt nu a terminat.
20 februarie 2009
Codul bunelor maniere - Conversatia
Conversatia
1. Nu monopolizati discutia. Chiar daca aveti talent de povestitor, chiar daca ati picat in dimineata aceea de la Polul Nord. Desigur ca acolo ati vazut foci, balene, morse, pinguini si alte ciudatenii pe care ceilalti nu le cunosc decat din poze, televiziune sau dintr-un film documentar. E oare un motiv ca sa vorbiti neintrerupt intreaga seara?
2. Evitati sa incepeti majoritatea frazelor cu "Eu" si "Am... ". V-ar pune intr-o lumina nefavorabila. Ar parea ca in mijlocul lucrurilor va situati dv., adica ati fi centrul pamantului.
3. Nu trageti concluzii dupa fiecare afirmatie a interlocutorilor dv. si evitati generalizarile. Un caz auzit sau povestit atunci nu va da acest drept.
4. Vorbirea iute, "muscarea" terminatiilor, trancaneala repetata, monotona a aceleiasi idei, fie ea chiar geniala, conversatia taraganata, afectata - toate duc la rezultate sigure:* daca sunteti gazda- oaspetii se scuza si va parasesc in graba; e tirziu, sunt obositi, locuiesc departe, se scoala devreme, copilul... ;* daca sunteti invitat- creati in jurul dv. un. vid; acest obicei repetat de cateva ori va creeaza o faima de neinvidiat;* daca sunt nevoiti sa va suporte- cu prima ocazie au sa va evite. S-au imbolnavit. Sunt in provincie. Fac o partida de pescuit...
5. Aveti incertitudini in privinta sensului unor neologisme? Ocoliti-le si paziti-va de ele pana nu le cunoasteti sensul real, felul si locul intrebuintarii. Dandu-le viata pocit, e1e vor inconjura incaperea, reintorcindu-se sub forma unor zambete ironice sau chiar sub o infatisare mai hada. De multe ori, in discutii, sunt pomenite denumiri geografice, numele unor actori, scriitori sau personalitati ale vietii publice mondiale. Nu cunoasteti pronuntia corecta? intrebati: Sa nu va jenati! Nimeni nu va poate pretinde sa fiti poliglot! Cu toate acestea ape1ati si la dictionar.
6. Aveti dreptate. Nu o data, ci de o suta de ori. Cu toate acestea nu intrerupeti vorbitorul. Acest "bruiaj fatis" voluntar sau intamplator produce o impresie penibila. Cel intrerupt pierde firul ideilor, se enerveaza, ii stricati seara. Aveti o parere contrara? Perfect! Stapiniti-va suvoiul ideilor si cascada argumentelor pana la sfarsitul frazei. Caci nu e fraza sa nu aiba... capat. Atunci expuneti-va parerea linistit.
7. Simtiti ca nu rezistati? Doriti sa reabilitati adevarul, fie si intr-o problema minora? Atunci nu fiti crud, ironic si violent in exprimare si formulare. Menajati femeile si varstnicii de astfel de iesiri si nu faceti exceptie nici cu ceilalti oaspeti. Vorbind calm sunteti mai degraba ascultat, caci limba dulce, mult aduce!
8. In timp ce-i vorbiti interlocutorului, priviti-l in ochi, privirea in laturi sau aiurea creeaza impresia de om nesincer sau distrat;
9. In formularea ideiior folositi-va numai de arsenalul vocabularului; nu folositi ca auxiliare degetele, mainile sau uneori chiar picioarele.
10. Sustinerea afectiva a parerii e necesara, dar nu e suficienta si nici eficienta. Demonstratia se cladeste cu argumente logice, rationale.
11. Nu va aprindeti in toiul discutiei si nu promiteti lucruri pe care nu le puteti indeplini; veti fi socotit un om usuratic etc.;
12. Nu contraziceti de dragul originalitatii; nu aprobati lucruri de care nu sunteti sigur, dar nu e recomandabil nici sa le respingeti frontal uneori;
13. Adversarul a avut mai multe argumente; in plus, e mult mai documentat. Deci, ati fost invins pe campul de bataie" al vorbei. Nu va parasiti interlocutorul cu aer de om jignit. Intrerupeti discutia politicos sau - ceea ce e mai greu - lasati-va convins.
14. In conversatiile in grup, vorbeste tu mai putin decat ceilalti. A vorbi putin, nu inseamna incultura sau prostie ci, taria personalitatii.
15. Cand esti intr-un contact de stabilire a unei relatii noi, vorbeste tu intai, fiind insa atent sa "prinzi" momentul de a-i da cuvantul celuilalt: acesta este lucrul cel mai important.
16. Nu pune niciodata intrebari cu privire la aspecte negative ce apartin partenerului de conversatie sau vreunei persoane mult apropiate acestuia ("De ce boala sufera sotul tau?"; "Cum n-ai luat examenul?"; "N-aveai decat un an de la casatorie, ai si divortat?").
17. Ocoleste orice forma de barfa. N-o rosti si nici n-o asculta
1. Nu monopolizati discutia. Chiar daca aveti talent de povestitor, chiar daca ati picat in dimineata aceea de la Polul Nord. Desigur ca acolo ati vazut foci, balene, morse, pinguini si alte ciudatenii pe care ceilalti nu le cunosc decat din poze, televiziune sau dintr-un film documentar. E oare un motiv ca sa vorbiti neintrerupt intreaga seara?
2. Evitati sa incepeti majoritatea frazelor cu "Eu" si "Am... ". V-ar pune intr-o lumina nefavorabila. Ar parea ca in mijlocul lucrurilor va situati dv., adica ati fi centrul pamantului.
3. Nu trageti concluzii dupa fiecare afirmatie a interlocutorilor dv. si evitati generalizarile. Un caz auzit sau povestit atunci nu va da acest drept.
4. Vorbirea iute, "muscarea" terminatiilor, trancaneala repetata, monotona a aceleiasi idei, fie ea chiar geniala, conversatia taraganata, afectata - toate duc la rezultate sigure:* daca sunteti gazda- oaspetii se scuza si va parasesc in graba; e tirziu, sunt obositi, locuiesc departe, se scoala devreme, copilul... ;* daca sunteti invitat- creati in jurul dv. un. vid; acest obicei repetat de cateva ori va creeaza o faima de neinvidiat;* daca sunt nevoiti sa va suporte- cu prima ocazie au sa va evite. S-au imbolnavit. Sunt in provincie. Fac o partida de pescuit...
5. Aveti incertitudini in privinta sensului unor neologisme? Ocoliti-le si paziti-va de ele pana nu le cunoasteti sensul real, felul si locul intrebuintarii. Dandu-le viata pocit, e1e vor inconjura incaperea, reintorcindu-se sub forma unor zambete ironice sau chiar sub o infatisare mai hada. De multe ori, in discutii, sunt pomenite denumiri geografice, numele unor actori, scriitori sau personalitati ale vietii publice mondiale. Nu cunoasteti pronuntia corecta? intrebati: Sa nu va jenati! Nimeni nu va poate pretinde sa fiti poliglot! Cu toate acestea ape1ati si la dictionar.
6. Aveti dreptate. Nu o data, ci de o suta de ori. Cu toate acestea nu intrerupeti vorbitorul. Acest "bruiaj fatis" voluntar sau intamplator produce o impresie penibila. Cel intrerupt pierde firul ideilor, se enerveaza, ii stricati seara. Aveti o parere contrara? Perfect! Stapiniti-va suvoiul ideilor si cascada argumentelor pana la sfarsitul frazei. Caci nu e fraza sa nu aiba... capat. Atunci expuneti-va parerea linistit.
7. Simtiti ca nu rezistati? Doriti sa reabilitati adevarul, fie si intr-o problema minora? Atunci nu fiti crud, ironic si violent in exprimare si formulare. Menajati femeile si varstnicii de astfel de iesiri si nu faceti exceptie nici cu ceilalti oaspeti. Vorbind calm sunteti mai degraba ascultat, caci limba dulce, mult aduce!
8. In timp ce-i vorbiti interlocutorului, priviti-l in ochi, privirea in laturi sau aiurea creeaza impresia de om nesincer sau distrat;
9. In formularea ideiior folositi-va numai de arsenalul vocabularului; nu folositi ca auxiliare degetele, mainile sau uneori chiar picioarele.
10. Sustinerea afectiva a parerii e necesara, dar nu e suficienta si nici eficienta. Demonstratia se cladeste cu argumente logice, rationale.
11. Nu va aprindeti in toiul discutiei si nu promiteti lucruri pe care nu le puteti indeplini; veti fi socotit un om usuratic etc.;
12. Nu contraziceti de dragul originalitatii; nu aprobati lucruri de care nu sunteti sigur, dar nu e recomandabil nici sa le respingeti frontal uneori;
13. Adversarul a avut mai multe argumente; in plus, e mult mai documentat. Deci, ati fost invins pe campul de bataie" al vorbei. Nu va parasiti interlocutorul cu aer de om jignit. Intrerupeti discutia politicos sau - ceea ce e mai greu - lasati-va convins.
14. In conversatiile in grup, vorbeste tu mai putin decat ceilalti. A vorbi putin, nu inseamna incultura sau prostie ci, taria personalitatii.
15. Cand esti intr-un contact de stabilire a unei relatii noi, vorbeste tu intai, fiind insa atent sa "prinzi" momentul de a-i da cuvantul celuilalt: acesta este lucrul cel mai important.
16. Nu pune niciodata intrebari cu privire la aspecte negative ce apartin partenerului de conversatie sau vreunei persoane mult apropiate acestuia ("De ce boala sufera sotul tau?"; "Cum n-ai luat examenul?"; "N-aveai decat un an de la casatorie, ai si divortat?").
17. Ocoleste orice forma de barfa. N-o rosti si nici n-o asculta
Codul bunelor maniere ca instrument al ,,civilizatiei"
Acest eseu poate fi încadrat în tema mai largă a studiilor sociologice referitoare la corpul uman. În acest caz, îmi propun să prezint şi să analizez succint o serie de norme sociale privind „ţinuta pe stradă şi în casă” aşa cum sunt ele redate în lucrarea Codul bunelor maniere astăzi (A. Marinescu 2002, pp.36-40). Abordorea pe care o folosesc se bazează pe metoda utilizată de N. Elias (2002) în analiza sa asupra „civilizării” şi a evoluţiei diferitelor comportamente umane din Procesul civilizării: cercetări sociogenetice şi psihogenetice. Mai exact, aşa cum Elias analizează scrierile lui Erasmus pentru a prezenta normele valabile la un moment dat în societatea vest europeană din secolele XVI-XVII, şi eu încerc să analizez viziunea prezentă asupra unui „ţinute civilizate”. Pentru scopul acestui eseu înţelg prin civilizare modificarea specifică a conduitei umane prin intermediul socializării.
Asemeni lui Elias, metoda folosită este analiza documentelor. În acest sens, am selectat subcapitolul Ţinuta pe stradă şi în casă din capitolul Cum arată un om manierat care, face parte din lucrarea menţionată mai sus.
Am ales să folosesc lucrarea lui Marinescu din mai multe motive. În primul rând, Codul bunelor maniere astăzi prezintă sub o formă structurătă o perspectivă asupra normelor sociale. Aş numi-o perspectiva intelecualului din mediul urban. În al doilea rând, Codul este scris din perspectiva unui autor român şi se referă la situaţii specifice societăţii Româneştii din ultimii zece ani. Astfel, nu am dorit să analizez texte traduse din lucrări aparute în străinătate şi care sunt influenţate, inevitabil, de mediul cultural al autorului. Am vrut să evit astfel, cazul articolelor din reviste care se referă, atunci când nu copie cuvânt cu cuvânt articole apărute în străinătate, la aspecte specifice societăţii aşa-numit „occidentale”. Este adevărat că prin procesul de tranziţie ne-am ales ca model această societate, dar asta nu însemnă că modul în care implementăm modele străine este identic şi nu presupune adaptări şi modificări.
Păstrând abordarea utilizată de Elias, în Procesul civilizării, şi în ceea ce priveşte structura eseului, voi reda în prima parte fragmentul selectat, pentru ca în ceea de a doua parte să realizez o serie de intrepretări.
Ţinuta pe stradă şi în casă
Cum mergem
Când mergem pe stradă să ne amintim că nu o putem face la întâmplare şi că există şi în acest domeniu nişte reguli de care trebuie să ţinem seama. Să nu ne facem un obicei din a alerga mereu (eventual cu telefonul mobil la ureche) pentru că suntem în întârziere sau să mergem gârboviţi şi încruntaţi pentru că avem necazuri. Îi vom stresa pe cei din jur şi le vom deveni nesuferiţi. Noi înşine vom constata că ne-am schimbat firea, şi nu în bine. Nu este greu să ne controlăm. Ne sculăm mai devreme cu o jumătate de oră şi ne facem un program care poate fi respectat, iar grijile le lăsăm acasă în vestibul, măcar pentru a nu compătimiţi. Merită!
Cine nu a admirat mersul graţios, suplu al manechinelor sau al actriţelor? Nimic nenatural, nimic forţat. Dar, în general, nu ne prea gândim la eforturile şi exerciţiile făcute de fiinţele pe care le admirăm ca să pară că nu merg, ci plutesc. În toate şcolile de profil, cursanţii – fete sau băieţi – sunt învăţaţi mai întâi să poarte pe cap o carte sau un obiect greu. Imposibil să stai cocoşat ţinând în echilibru o asemeena povară! Oamenii din vechime aveau o ţinută frumoasă dobândită prin purtarea pe cap a unor vase grele. Să înceercăm şi noi, acasă, măcar cinci minute în fiecare zi, să facem câţiva paşi cu o greutate de acest gen pusă pe creştet. Mersul va deveni mai sigur, coloana vertebrală mai dreaptă. Exersând, reuşita e sigură.
Să ne supraveghem deci în permanenţă ţinuta când mergem – să nu ne aplecăm umerii înainte, să nu mişcăm exagerat braţele şi coatele, să facem paşi normlai, nici prea mari, nici prea mici, să ne retragem stomacul în interior şi să ţinem şira spinării dreaptă. Toate aceste gesturi le putem face pe stradă de câte ori ne aducem aminte. Să ne aducem aminte cât mai des!
Cu vârsta, ţinuta omului se modifică, dar ea se poate corecta studiindu-se cu grijă într-o oglindă care să ne reflecte din cap până în picioare. Trebuie să avem, indiferent de anii care ne împovărează, un aer sigur, dezinvolt; când mergem, genunchii să fie apropiaţi, trunchiul drept şi faţa destinsă.
Gesturi legate de ţinută
Dacă ne oprim să stăm de vorbă cu cineva pe stradă, nu ne vom sprijini de zid – putem să ne ţinem şi pe propriile picioare. De asemenea, nu este elegant să ţinem mâinile în buzunare.
În casă nu ne vom lăsa pe spătarul scaunului şi nici nu ne vom juca nervos cu diferite obiecte. Anumiţi oameni au chiar obiceiul insuportabil de a bate tactul unei muzici auzite numai de ei, cu un creion, o brichetă, un cuţit – unii bat chiar cu pixul în microfon - , nefiind conştineţi că-i enervează pe cei din jur. Chiar dacă ne-am antrenat într-o discuţie aprinsă, nu-l vom lua pe interlocutor de un nasture, nici nu-l vom aproba bătându-l energic pe umăr sau înghiontindu-l cu cotul în coaste.
Când suntem în societate, vom evita să stăm cu spatele la cei din jurul nostru. Dacă suntem siliţi de o împrejurare oarecare – suntem solicitaţi să răspundem la o întrebare, de pildă – ne cerem scuze.
Cum ne aşezăm
Şi când ne aşezăm trebuie să o facem cu grijă. Dacă o actriţă se străduieşte să studieze acest gest, înseamnă că nu e aşa uşor cum s-ar crede. Să te aşezi pe un scaun, pe o canapea sau pe un fotoliu înseamnă, aproape, să dai un examen, deoarece poţi să o faci cu un gest plin de graţie, după cum poţi să te trânteşti dizgraţios sau să te tolăneşti de parcă nu mai vrei să pleci vreodată! Să nu credem nici că suntem obligaţi să folosim cu zgârcenie suprafaţa fotoliului doar pentru că aşa era distins pe vremuri.
[Sunt introduse două schiţe. prima cu un barbat şi a doua cu o femeie stând aşezaţi în fotoliu. Textele au următoarele comentarii]
Domnul stă urât, dar sigur se simte foarte bine. În schimb, soţia moare de ruşine în locul lui!
[şi]
Această domnişoară abia a ieşit în lume. E timidă şi s-a aşezat caraghios, crezând că aşa e distins. Nu este, vă aşezaţi normal!
De altminteri, lista greşelilor pe care poţi să le comiţi aşezându-te este destul de lungă. Să amintim câteva: genunchii ţinuţi cu mâinile, bătaia nervoasă a degetelor pe suprafaţa mesei din apropiere, genunchii depărtaţi – poziţie dezagreabilă mai ales la doamne. În schimb, o doamnă poate să îşi încrucişeze partea de jos a picioarelor, având grijă să-şi acopere, discret, genunchii cu fusta.
În momentul în care te ridici ca să-ţi iei rămas bun, faci în aşa fel încât să nu stai cu spatele la ceilalţăi şi să nu împingi cu forţă scaunul. E bine să-ţi dovedeşti simţul de ordine punându-l la loc, dar fără să cazi în extrema cealaltă, căutând cu prea multă grijă locul unde era la începutul vizitei.
Ce facem cu mâinile
Am spus mai sus ce nu trebuie să facem: să nu gesticulăm, să nu le înfundăm în buzunare, să nu batem nervos cu degetele pe suprafaţa mesei etc. Pe de altă parte, renunţând la orice mişcare a mâinilor, conversaţia noastră ar deveni total inexpresivă. Reamintiţi-vă anecdota cu eroul italian….
Un soldat italian este decorat pentru că nu trădase duşmanului străin secretele pe care le deţinea.
- Spune-ne totuşi, cum ai reuşit să nu dezvălui nimic? E întrebat la sfârşitul ceremoniei.
- Aveam mâinile legate la spate … mărturiseşte candid soldatul.
Oamenii simt nevoia să gesticuleze când vorbesc. Puţini deţin însă arta gestului armonios şi expresiv. De aceea, poate, în apariţiile lor publice – când se află într-un prezidiu sau la TV – domnii mai ales îşi ascund mâinile, ţinându-le în buzunare. Nu se cuvine. Ca să stăpânim gesticulaţia, e preferabil să avem, în mâini o carte sau un pix. Ne „ancorăm” de aceste obiecte şi problema e rezolvată!
Pe vremuri, lucrurile erau mai simple. Când intrau într-un salon, domnii îşi „ocupau” mâinile purtând jobenul într-una şi un bston elegant în cealalată. La rândul lor, doamnele stăteau de vorbă vara ţindându-şi umbreluţa de soare cu ambele mâini; iarna, la salva manşonul.
De asemenea, este agasantă mania unora de a-şi trosni degetele sau de a-şi încerca elasticitatea falangelor, rotindu-şi podul palmei la nesfârşit. Să nu uitam: degetele în nas sunt poate amuzante la copii de doi ani, dar după această vârstă gestul este nepermis. Nu facem acest gest nici când suntem singuri!
Copiii nu prea au discernământ şi sunt tentaţi să arate cu degetul orice şi pe oricine – o doamnă excentric îmbrăcată, o femeie gravidă, un donm foarte gras, un beţiv clătinându-se pe stradă etc. De aici a apărut, pesemen, o interdicţie „pe viată”: să nu arăţi nimic cu degetul! Dar cu ce să arăţi un lucru, cu cotul, cu beţişorul? … se poate arăta cu degetul (cu arătătorul) orice în afara unei persoane, iar în cazuri extreme – când este vorba, de pildă, de hoţul care tocmai te-a buzunărit – chiar o persoană.
Cântăreţele îşi încrucişează braţele pe piept, ceea ce pare că le ajută să cânte mai bine. Pentru restul oamenilor, gestul este ridicol. Nici să-ţi pui mâinile în şold, ca o precupeaţă, nu este un semn de bună creştere, chiar dacă eşti foarte supărată. Napoleon a fost imortalizat în tablouri ţinând o mână sub nasturii tunicii, iar cealaltă la spate. Astăzi o asemenea poziţie provoacă celor din jur zâmbete ironice.
Când tuşeşti, strănuţi sau caşti, pui mâna la gură. Fiecare ştie acest lucru, dar din nefericire nu toată lumea o face.
Râsul
Să râzi nu este numai firesc, ci, cum spunea Rabelais, e şi un semn de sănătate. Dar când râzi nu pui mâna la gură – nici dacă ai izbucnit într-un râs nestăpânit. Nu mai vorbesc de impresia proastă pe care o faci când râzi în hohote, zgomotos, lovindu-te peste coapse sau împungându-ţi vecinul în coaste. Ca orice manifestare comportamentală, râsul îşi găseşte expresia ideală în moderaţie. Orice om este mai simpatic când surâde. E un secret pe care îl deţin prea puţini semeni de-ai noştri, dar care face minuni, cu condiţia de a nu-l etala permanent pentru că atunci se transformă în rictus sau, mai grav, în rânjet.
( Marinescu A., Codul bunelor maniere astăzi, Humaniat, Bucureşti, 2002, pp. 36-40)
În Procesul civilizării: cercetări sociogenetice şi psihogenetice N. Elias identifică, în funcţie de sursa constrângerilor care ne determină să optăm pentru un anumit comportament, două etape în procesul de „civilizare”. Aceste constângeri pot fi exterioare sau interioare. La populaţiile „primitive” constrângerile exterioare sunt legate de teama determinată de alte fiinţe, cum sunt zeii. În societăţile „civilizate” constrângerea exterioară o reprezintă consideraţia datorată celorlalţi. Elias observe că, treptat, ceea ce constrânge la reprimarea pornirilor instinctuale şi la reţinere se referă din ce în ce mai puţin la anumite persoane, ci sunt condamnate ca atare. Astfel, de la constrângeri exterioare se ajunge la autoconstrângere motivată în conştiinţa individului ca şi cum ar fi o conduită dorită de el însuşi, din proprie iniţiativă, şi anume de dragul propriei sale sănătăţi sau de dragul propriei sale demnităţi de om.
Urmând aceste etape ale „civilizării”, se poate ajunge ca nevoi fiziologice să fie reduse la comportamentul din intimitate sau să dispară complet. Elias consideră că aceste transformări reprezintă un bun exemplu privind maleabilitatea potenţialului psihic[1].
Din perspectiva psihanalizei, aceste predispoziţii reprimate sub presiunea supraeului, a societăţii exterioare individului, supraveţuiesc în subconştient, dar sub perspectiva reţinerii, temerii, ruşini, aversiunii. Toate acestea pot duce, conform explicaţiei din psihanaliză, la apariţia de nevroze.
Analiza fragmentului din Codul bunelor maniere astăzi de Aurelia Marinescu, mi-a permis să identific toate etapele menţionate Elias. Astfel sfaturile lui Erasmus din Notterdam şi cele ale Aureliei Marinescu se aseamănă prin faptul că folosesc acelaşi tipuri de justificări aduse în favoarea sau împotriva unui anumit tip de comportament. În cazul Codulu,i constrângerile exterioare se datorează reacţiilor pe care comportamentul nostru îl genereaza la „ceilalţi”. De cele mai multe ori este vorba de respect pentru ceilalţi, dar nu neapărat: „soţia moare de ruşine în locul lui”, „îi vom stresa pe cei din jur”, „le vom deveni nesuferiţi”, „îi enervează pe cei din jur”, „impresia proastă pe care o faci”.
În cazul altor comportamente se ajunge la o constrângere internă. Astfel, un anumit comportament poate fi rău în sine: „obicei insuportabil”, „dizgraţios”, „puţini deţin arta gestului armonios, expresiv”, „nu se cuvine”, „gest ridicol”, „nu e un semn de bună creştere”, „nu e bine”, „nu au discernământ”.
În alte cazuri autoconstrângerea necesită o explicaţie raţională: „pentru a nu fi compătimiţi”, „ne schimbă firea”, râsul nu trebuie „etalat permanent pentru că atunci se transformă în rictus sau, mai grav, în rânjet”.
Unele gesturi nu sunt permise nici în intimitate: „nu facem acest gest [scobitul în nas] nici când suntem singuri”. Uneori constrângerea interioară e dată de dragul propriei demnităţi: „degetele în nas sunt poate amunzante la copiii de doi ani, dar după acestă vârstă gestul este nepermis”.
Sunt situaţii în care autoarea consideră că un anumit compoatament are un grad atât de ridicat de interioarizere încât, presupune ca este cunoscut de toată lumea, motivul pentru care nu este aplicat fiind reaua voinţă sau comodiatea: „fiecare le ştie, dar nu le face”, „stă urât dar sigur se simte foarte bine”.
O altă metodă de justificare a conduitei corecte se face prin raportare la trecut. Trecutul este valorizat pozitiv: „Oamenii din vechime aveau o ţinută frumoasă dobândită prin purtarea pe cap a unor vase grele. Să încerecăm şi noi, acasă, măcar cinci minute în fiecare zi, să facem câţiva paşi cu o greutate de acest gen pusă pe creştet”, „Pe vremuri lucrurile erau mai simple”, dar şi negativ, în sensul unei evoluţii a normelor sociale: „Să nu credem nici că suntem obligaţi să folosim cu zgârcenie suprafaţa fotoliului doar pentru că aşa era distins pe vremuri”.
Caracterul natural, instinctual al anumitor comportamente este vizibil în comportamentul copiilor şi în cel din intimitate. Astfel, „copiii de doi ani” pot pune degetele în nas, comportament încurajat implicit prin faptul că este „amuzant”, „copiii nu prea au discernământ şi sunt tentaţi să arate cu degetul orice şi pe oricine”. O anumită postură chiar dacă este „urâtă”, te face să „te simţi foarte bine”.
Faptul ca o serie de comportamente instinctuale sunt refulate prin procesul de socializare demonstrează, aşa cum observa şi Elias, „maleabilitatea potenţialului psihic”: „Oamenii simt nevoia să gesticuleze când vorbesc (…) să stăpânim gesticulaţia”, „râsul (…) cu moderaţie”.
Ca şi în cazul scrierilor lui Erasmus, şi a oricărui cod de conduită de altfel, Codul bunelor maniere astăzi ilustrază tipul de comportament „civilizat” folosind ironia: anecdota cu eroul italian. Alteori se face referire la modele spre care ar trebui, implicit, sa tindem sau nu: „Cine nu a admirat mersul graţios, suplu al manechinelor sau al actriţelor? Nimic nenatural, nimic forţat”, „Cântăreţele îşi încrucişează braţele pe piept, ceea ce pare că le ajută să cânte mai bine. Pentru restul oamenilor, gestul este ridicol. Nici să-ţi pui mâinile în şold, ca o precupeaţă, nu este un semn de bună creştere, chiar dacă eşti foarte supărată. Napoleon a fost imortalizat în tablouri ţinând o mânbă sub nasturii tunicii, air cealaltă al spate. Astăzi o asemenea poziţie provoacă celor din jur zâmbete ironice”.
În acest eseu, am încercat să prezint şi să analizez succint o serie de norme sociale privind „ţinuta pe stradă şi în casă” aşa cum sunt ele redate în lucrarea Codul bunelor maniere astăzi. Concluzia la care am ajuns în urma acestui demers este accea ca etapele procesului de civilizare identificate de N. Elias în Procesul civilizării: cercetări sociogenetice şi psihogenetice ramân valabile, putând fi identificate şi în cazul societăţii româneşti. „Civilizarea” se realizează permanent în cadrul societăţii, care dezvoltă în continuu noi interdicţii şi comportamente artificiale prin comparaţie cu „starea naturală” şi comportamentul instinctual. De asemenea, fiecare normă urmează acelaşi pattern al evoluţiei până a fi acceptată şi apoi abandonată. Norma apare iniţial ca un act de snobism. Apoi norma face obiectul unor constângeri externe. În cele din urmă constrângerile sunt interiorizate. Toate aceste transformări demonstrază maleabiltatea psihicului uman.
Asemeni lui Elias, metoda folosită este analiza documentelor. În acest sens, am selectat subcapitolul Ţinuta pe stradă şi în casă din capitolul Cum arată un om manierat care, face parte din lucrarea menţionată mai sus.
Am ales să folosesc lucrarea lui Marinescu din mai multe motive. În primul rând, Codul bunelor maniere astăzi prezintă sub o formă structurătă o perspectivă asupra normelor sociale. Aş numi-o perspectiva intelecualului din mediul urban. În al doilea rând, Codul este scris din perspectiva unui autor român şi se referă la situaţii specifice societăţii Româneştii din ultimii zece ani. Astfel, nu am dorit să analizez texte traduse din lucrări aparute în străinătate şi care sunt influenţate, inevitabil, de mediul cultural al autorului. Am vrut să evit astfel, cazul articolelor din reviste care se referă, atunci când nu copie cuvânt cu cuvânt articole apărute în străinătate, la aspecte specifice societăţii aşa-numit „occidentale”. Este adevărat că prin procesul de tranziţie ne-am ales ca model această societate, dar asta nu însemnă că modul în care implementăm modele străine este identic şi nu presupune adaptări şi modificări.
Păstrând abordarea utilizată de Elias, în Procesul civilizării, şi în ceea ce priveşte structura eseului, voi reda în prima parte fragmentul selectat, pentru ca în ceea de a doua parte să realizez o serie de intrepretări.
Ţinuta pe stradă şi în casă
Cum mergem
Când mergem pe stradă să ne amintim că nu o putem face la întâmplare şi că există şi în acest domeniu nişte reguli de care trebuie să ţinem seama. Să nu ne facem un obicei din a alerga mereu (eventual cu telefonul mobil la ureche) pentru că suntem în întârziere sau să mergem gârboviţi şi încruntaţi pentru că avem necazuri. Îi vom stresa pe cei din jur şi le vom deveni nesuferiţi. Noi înşine vom constata că ne-am schimbat firea, şi nu în bine. Nu este greu să ne controlăm. Ne sculăm mai devreme cu o jumătate de oră şi ne facem un program care poate fi respectat, iar grijile le lăsăm acasă în vestibul, măcar pentru a nu compătimiţi. Merită!
Cine nu a admirat mersul graţios, suplu al manechinelor sau al actriţelor? Nimic nenatural, nimic forţat. Dar, în general, nu ne prea gândim la eforturile şi exerciţiile făcute de fiinţele pe care le admirăm ca să pară că nu merg, ci plutesc. În toate şcolile de profil, cursanţii – fete sau băieţi – sunt învăţaţi mai întâi să poarte pe cap o carte sau un obiect greu. Imposibil să stai cocoşat ţinând în echilibru o asemeena povară! Oamenii din vechime aveau o ţinută frumoasă dobândită prin purtarea pe cap a unor vase grele. Să înceercăm şi noi, acasă, măcar cinci minute în fiecare zi, să facem câţiva paşi cu o greutate de acest gen pusă pe creştet. Mersul va deveni mai sigur, coloana vertebrală mai dreaptă. Exersând, reuşita e sigură.
Să ne supraveghem deci în permanenţă ţinuta când mergem – să nu ne aplecăm umerii înainte, să nu mişcăm exagerat braţele şi coatele, să facem paşi normlai, nici prea mari, nici prea mici, să ne retragem stomacul în interior şi să ţinem şira spinării dreaptă. Toate aceste gesturi le putem face pe stradă de câte ori ne aducem aminte. Să ne aducem aminte cât mai des!
Cu vârsta, ţinuta omului se modifică, dar ea se poate corecta studiindu-se cu grijă într-o oglindă care să ne reflecte din cap până în picioare. Trebuie să avem, indiferent de anii care ne împovărează, un aer sigur, dezinvolt; când mergem, genunchii să fie apropiaţi, trunchiul drept şi faţa destinsă.
Gesturi legate de ţinută
Dacă ne oprim să stăm de vorbă cu cineva pe stradă, nu ne vom sprijini de zid – putem să ne ţinem şi pe propriile picioare. De asemenea, nu este elegant să ţinem mâinile în buzunare.
În casă nu ne vom lăsa pe spătarul scaunului şi nici nu ne vom juca nervos cu diferite obiecte. Anumiţi oameni au chiar obiceiul insuportabil de a bate tactul unei muzici auzite numai de ei, cu un creion, o brichetă, un cuţit – unii bat chiar cu pixul în microfon - , nefiind conştineţi că-i enervează pe cei din jur. Chiar dacă ne-am antrenat într-o discuţie aprinsă, nu-l vom lua pe interlocutor de un nasture, nici nu-l vom aproba bătându-l energic pe umăr sau înghiontindu-l cu cotul în coaste.
Când suntem în societate, vom evita să stăm cu spatele la cei din jurul nostru. Dacă suntem siliţi de o împrejurare oarecare – suntem solicitaţi să răspundem la o întrebare, de pildă – ne cerem scuze.
Cum ne aşezăm
Şi când ne aşezăm trebuie să o facem cu grijă. Dacă o actriţă se străduieşte să studieze acest gest, înseamnă că nu e aşa uşor cum s-ar crede. Să te aşezi pe un scaun, pe o canapea sau pe un fotoliu înseamnă, aproape, să dai un examen, deoarece poţi să o faci cu un gest plin de graţie, după cum poţi să te trânteşti dizgraţios sau să te tolăneşti de parcă nu mai vrei să pleci vreodată! Să nu credem nici că suntem obligaţi să folosim cu zgârcenie suprafaţa fotoliului doar pentru că aşa era distins pe vremuri.
[Sunt introduse două schiţe. prima cu un barbat şi a doua cu o femeie stând aşezaţi în fotoliu. Textele au următoarele comentarii]
Domnul stă urât, dar sigur se simte foarte bine. În schimb, soţia moare de ruşine în locul lui!
[şi]
Această domnişoară abia a ieşit în lume. E timidă şi s-a aşezat caraghios, crezând că aşa e distins. Nu este, vă aşezaţi normal!
De altminteri, lista greşelilor pe care poţi să le comiţi aşezându-te este destul de lungă. Să amintim câteva: genunchii ţinuţi cu mâinile, bătaia nervoasă a degetelor pe suprafaţa mesei din apropiere, genunchii depărtaţi – poziţie dezagreabilă mai ales la doamne. În schimb, o doamnă poate să îşi încrucişeze partea de jos a picioarelor, având grijă să-şi acopere, discret, genunchii cu fusta.
În momentul în care te ridici ca să-ţi iei rămas bun, faci în aşa fel încât să nu stai cu spatele la ceilalţăi şi să nu împingi cu forţă scaunul. E bine să-ţi dovedeşti simţul de ordine punându-l la loc, dar fără să cazi în extrema cealaltă, căutând cu prea multă grijă locul unde era la începutul vizitei.
Ce facem cu mâinile
Am spus mai sus ce nu trebuie să facem: să nu gesticulăm, să nu le înfundăm în buzunare, să nu batem nervos cu degetele pe suprafaţa mesei etc. Pe de altă parte, renunţând la orice mişcare a mâinilor, conversaţia noastră ar deveni total inexpresivă. Reamintiţi-vă anecdota cu eroul italian….
Un soldat italian este decorat pentru că nu trădase duşmanului străin secretele pe care le deţinea.
- Spune-ne totuşi, cum ai reuşit să nu dezvălui nimic? E întrebat la sfârşitul ceremoniei.
- Aveam mâinile legate la spate … mărturiseşte candid soldatul.
Oamenii simt nevoia să gesticuleze când vorbesc. Puţini deţin însă arta gestului armonios şi expresiv. De aceea, poate, în apariţiile lor publice – când se află într-un prezidiu sau la TV – domnii mai ales îşi ascund mâinile, ţinându-le în buzunare. Nu se cuvine. Ca să stăpânim gesticulaţia, e preferabil să avem, în mâini o carte sau un pix. Ne „ancorăm” de aceste obiecte şi problema e rezolvată!
Pe vremuri, lucrurile erau mai simple. Când intrau într-un salon, domnii îşi „ocupau” mâinile purtând jobenul într-una şi un bston elegant în cealalată. La rândul lor, doamnele stăteau de vorbă vara ţindându-şi umbreluţa de soare cu ambele mâini; iarna, la salva manşonul.
De asemenea, este agasantă mania unora de a-şi trosni degetele sau de a-şi încerca elasticitatea falangelor, rotindu-şi podul palmei la nesfârşit. Să nu uitam: degetele în nas sunt poate amuzante la copii de doi ani, dar după această vârstă gestul este nepermis. Nu facem acest gest nici când suntem singuri!
Copiii nu prea au discernământ şi sunt tentaţi să arate cu degetul orice şi pe oricine – o doamnă excentric îmbrăcată, o femeie gravidă, un donm foarte gras, un beţiv clătinându-se pe stradă etc. De aici a apărut, pesemen, o interdicţie „pe viată”: să nu arăţi nimic cu degetul! Dar cu ce să arăţi un lucru, cu cotul, cu beţişorul? … se poate arăta cu degetul (cu arătătorul) orice în afara unei persoane, iar în cazuri extreme – când este vorba, de pildă, de hoţul care tocmai te-a buzunărit – chiar o persoană.
Cântăreţele îşi încrucişează braţele pe piept, ceea ce pare că le ajută să cânte mai bine. Pentru restul oamenilor, gestul este ridicol. Nici să-ţi pui mâinile în şold, ca o precupeaţă, nu este un semn de bună creştere, chiar dacă eşti foarte supărată. Napoleon a fost imortalizat în tablouri ţinând o mână sub nasturii tunicii, iar cealaltă la spate. Astăzi o asemenea poziţie provoacă celor din jur zâmbete ironice.
Când tuşeşti, strănuţi sau caşti, pui mâna la gură. Fiecare ştie acest lucru, dar din nefericire nu toată lumea o face.
Râsul
Să râzi nu este numai firesc, ci, cum spunea Rabelais, e şi un semn de sănătate. Dar când râzi nu pui mâna la gură – nici dacă ai izbucnit într-un râs nestăpânit. Nu mai vorbesc de impresia proastă pe care o faci când râzi în hohote, zgomotos, lovindu-te peste coapse sau împungându-ţi vecinul în coaste. Ca orice manifestare comportamentală, râsul îşi găseşte expresia ideală în moderaţie. Orice om este mai simpatic când surâde. E un secret pe care îl deţin prea puţini semeni de-ai noştri, dar care face minuni, cu condiţia de a nu-l etala permanent pentru că atunci se transformă în rictus sau, mai grav, în rânjet.
( Marinescu A., Codul bunelor maniere astăzi, Humaniat, Bucureşti, 2002, pp. 36-40)
În Procesul civilizării: cercetări sociogenetice şi psihogenetice N. Elias identifică, în funcţie de sursa constrângerilor care ne determină să optăm pentru un anumit comportament, două etape în procesul de „civilizare”. Aceste constângeri pot fi exterioare sau interioare. La populaţiile „primitive” constrângerile exterioare sunt legate de teama determinată de alte fiinţe, cum sunt zeii. În societăţile „civilizate” constrângerea exterioară o reprezintă consideraţia datorată celorlalţi. Elias observe că, treptat, ceea ce constrânge la reprimarea pornirilor instinctuale şi la reţinere se referă din ce în ce mai puţin la anumite persoane, ci sunt condamnate ca atare. Astfel, de la constrângeri exterioare se ajunge la autoconstrângere motivată în conştiinţa individului ca şi cum ar fi o conduită dorită de el însuşi, din proprie iniţiativă, şi anume de dragul propriei sale sănătăţi sau de dragul propriei sale demnităţi de om.
Urmând aceste etape ale „civilizării”, se poate ajunge ca nevoi fiziologice să fie reduse la comportamentul din intimitate sau să dispară complet. Elias consideră că aceste transformări reprezintă un bun exemplu privind maleabilitatea potenţialului psihic[1].
Din perspectiva psihanalizei, aceste predispoziţii reprimate sub presiunea supraeului, a societăţii exterioare individului, supraveţuiesc în subconştient, dar sub perspectiva reţinerii, temerii, ruşini, aversiunii. Toate acestea pot duce, conform explicaţiei din psihanaliză, la apariţia de nevroze.
Analiza fragmentului din Codul bunelor maniere astăzi de Aurelia Marinescu, mi-a permis să identific toate etapele menţionate Elias. Astfel sfaturile lui Erasmus din Notterdam şi cele ale Aureliei Marinescu se aseamănă prin faptul că folosesc acelaşi tipuri de justificări aduse în favoarea sau împotriva unui anumit tip de comportament. În cazul Codulu,i constrângerile exterioare se datorează reacţiilor pe care comportamentul nostru îl genereaza la „ceilalţi”. De cele mai multe ori este vorba de respect pentru ceilalţi, dar nu neapărat: „soţia moare de ruşine în locul lui”, „îi vom stresa pe cei din jur”, „le vom deveni nesuferiţi”, „îi enervează pe cei din jur”, „impresia proastă pe care o faci”.
În cazul altor comportamente se ajunge la o constrângere internă. Astfel, un anumit comportament poate fi rău în sine: „obicei insuportabil”, „dizgraţios”, „puţini deţin arta gestului armonios, expresiv”, „nu se cuvine”, „gest ridicol”, „nu e un semn de bună creştere”, „nu e bine”, „nu au discernământ”.
În alte cazuri autoconstrângerea necesită o explicaţie raţională: „pentru a nu fi compătimiţi”, „ne schimbă firea”, râsul nu trebuie „etalat permanent pentru că atunci se transformă în rictus sau, mai grav, în rânjet”.
Unele gesturi nu sunt permise nici în intimitate: „nu facem acest gest [scobitul în nas] nici când suntem singuri”. Uneori constrângerea interioară e dată de dragul propriei demnităţi: „degetele în nas sunt poate amunzante la copiii de doi ani, dar după acestă vârstă gestul este nepermis”.
Sunt situaţii în care autoarea consideră că un anumit compoatament are un grad atât de ridicat de interioarizere încât, presupune ca este cunoscut de toată lumea, motivul pentru care nu este aplicat fiind reaua voinţă sau comodiatea: „fiecare le ştie, dar nu le face”, „stă urât dar sigur se simte foarte bine”.
O altă metodă de justificare a conduitei corecte se face prin raportare la trecut. Trecutul este valorizat pozitiv: „Oamenii din vechime aveau o ţinută frumoasă dobândită prin purtarea pe cap a unor vase grele. Să încerecăm şi noi, acasă, măcar cinci minute în fiecare zi, să facem câţiva paşi cu o greutate de acest gen pusă pe creştet”, „Pe vremuri lucrurile erau mai simple”, dar şi negativ, în sensul unei evoluţii a normelor sociale: „Să nu credem nici că suntem obligaţi să folosim cu zgârcenie suprafaţa fotoliului doar pentru că aşa era distins pe vremuri”.
Caracterul natural, instinctual al anumitor comportamente este vizibil în comportamentul copiilor şi în cel din intimitate. Astfel, „copiii de doi ani” pot pune degetele în nas, comportament încurajat implicit prin faptul că este „amuzant”, „copiii nu prea au discernământ şi sunt tentaţi să arate cu degetul orice şi pe oricine”. O anumită postură chiar dacă este „urâtă”, te face să „te simţi foarte bine”.
Faptul ca o serie de comportamente instinctuale sunt refulate prin procesul de socializare demonstrează, aşa cum observa şi Elias, „maleabilitatea potenţialului psihic”: „Oamenii simt nevoia să gesticuleze când vorbesc (…) să stăpânim gesticulaţia”, „râsul (…) cu moderaţie”.
Ca şi în cazul scrierilor lui Erasmus, şi a oricărui cod de conduită de altfel, Codul bunelor maniere astăzi ilustrază tipul de comportament „civilizat” folosind ironia: anecdota cu eroul italian. Alteori se face referire la modele spre care ar trebui, implicit, sa tindem sau nu: „Cine nu a admirat mersul graţios, suplu al manechinelor sau al actriţelor? Nimic nenatural, nimic forţat”, „Cântăreţele îşi încrucişează braţele pe piept, ceea ce pare că le ajută să cânte mai bine. Pentru restul oamenilor, gestul este ridicol. Nici să-ţi pui mâinile în şold, ca o precupeaţă, nu este un semn de bună creştere, chiar dacă eşti foarte supărată. Napoleon a fost imortalizat în tablouri ţinând o mânbă sub nasturii tunicii, air cealaltă al spate. Astăzi o asemenea poziţie provoacă celor din jur zâmbete ironice”.
În acest eseu, am încercat să prezint şi să analizez succint o serie de norme sociale privind „ţinuta pe stradă şi în casă” aşa cum sunt ele redate în lucrarea Codul bunelor maniere astăzi. Concluzia la care am ajuns în urma acestui demers este accea ca etapele procesului de civilizare identificate de N. Elias în Procesul civilizării: cercetări sociogenetice şi psihogenetice ramân valabile, putând fi identificate şi în cazul societăţii româneşti. „Civilizarea” se realizează permanent în cadrul societăţii, care dezvoltă în continuu noi interdicţii şi comportamente artificiale prin comparaţie cu „starea naturală” şi comportamentul instinctual. De asemenea, fiecare normă urmează acelaşi pattern al evoluţiei până a fi acceptată şi apoi abandonată. Norma apare iniţial ca un act de snobism. Apoi norma face obiectul unor constângeri externe. În cele din urmă constrângerile sunt interiorizate. Toate aceste transformări demonstrază maleabiltatea psihicului uman.
Codul bunelor maniere Scurt istoric
Odata cu inceputul existentei sale sociale ,umanitatea a impus norme de comportament in toate domeniile esentiale ale vietii : hrana si imbracamintea , relatiile dintre sexe , relatiile dintre inferiori si superiori , corespondenta ,primirea oaspetilor etc.Comportamentul prescris in aceste ocazii a fost codificat in reguli precise; iar a nu le respecta insemna a te exclude din categoria ta sociala. In toate timpurile , in toate tipurile de grupuri umane , politetea a fost indispensabila traiului in comun , chiar daca obiceiurile difereau de la o tara la alta.
De exemplu , in Germania nu se mai saruta mina femeilor , dar s-a extins deprinderea de a fi punctual devenita aproape obsesie. Acest mic ” amanunt ” comentat de un sociolog ar explica , poate , uimitoarea prosperitate a Germaniei din ultimele decenii…Tot aici , cu exceptia meselor oficiale si a cazului cind exista personal de serviciu , invitatii contribuie spontan la stringerea mesei , la spalarea vaselor - cu simplitate si eficienta , fara ca gazda sa se simta jignita.In Cehoslovacia , unde curatenia din apartamente este impresionanta , gazda are pregatita pentru musafiri o adevarata colectie de papuci noi si comozi si nimeni nu se simte socat.
In Canada , ca si in alte parti , exista obiceiul de a oferi flori in numar par. La noi , un buchet trebuie sa aiba un numar de flori fara sot si acest obicei autohton poate duce uneori la situatii comice. Astfel gazda , usor jenata , ii atrage atentia musafirului venit din Romania care i-a oferit cinci garoafe ca a pierdut , probabil , o floare pe drum …In Elvetia , seara, pe malul unui riu , intr-un loc pustiu , o fetita era nelinistita de faptul ca nu gaseste o cutie de gunoi in care sa arunce ambalajul de la ciocolata - pentru ca nu avea OBICEIUL sa arunce ceva pe jos.Oamenii au obiceiuri bune si rele. Cum obisnuinta este a doua noastra natura , obiceiurile sunt foarte importante ,atit pentru noi cit si pentru cei din jur. Dar … bunele obiceiuri respectate cu strictete ar face dintr-un om un sfint si dintr-o societate reala o lume utopica.
Imaginati-va o fiinta umana care n-ar gresi niciodata cu nimic. Dupa parerea mea ar fi un monstru , un robot. Ideal ar fi ca un om sa stie sa-si pastreze cit mai multe obiceiuri bune si sa le corecteze pe cit posibil pe cele proaste. Daca avem o viata normala , dar totusi avem prostul obicei de a bea zece cafele pe zi si de a fuma cinci tigari dimineata pe stomacul gol , asta ne priveste personal.Vom vorbi in acest context doar de obiceiurile proaste care ii deranjeaza pe cei din jur. Nu trebuie sa afli dintr-o carte ca nu este politicos sa faci vizite neanuntate , e de ajuns sa te gindesti ca nici tie nu ti-ar face placere , intr-un moment cind ai foarte multe treburi , sa fii surprins de musafiri , oricit de dragi ti-ar fi in alte imprejurari. Si totusi , exista acest obice prost de-a intra la cineva cunoscut doar pentru ca trec prin fata casei.
Pe timpuri , a face cuiva o vizita neanuntata nu era deloc un gest nepoliticos ,ci dimportiva … dar in alte vremuri oamenii aveau foarte mult timp liber , pe care astazi nu-l mai au … din pacate.Se stie , de altfel , ca pentru a intra in codul bunelor maniere un obicei trebuie sa fie supus mai intii probei timpului. Pina si etimologia cuvintului ETICHETA , in sensul cunoscut de toata lumea , este semnificativa din acest punct de vedere.
Oricit de surprinzator ar parea , ” eticheta ” (ceea ce se cuvine ) are la origine o interdictie. In noul parc de la Versailles , gradinarul-sef al lui Ludovic al-XIV-lea a asezat inscriptii prin care cerea sa nu-i fie calcate in picioare peluzele insamintate de curind.Cum aceste inscriptii erau adesea ignorate de nobilimea neatenta si aflate , in paranteza fie spus , in conflict cu regele , bietul om a obtinut din partea Majestatii Sale un decret care prevedea respectarea ” etichetelor “. Astfel , cuvintul a intrat in limbajul curent pentru a desemna o comportare conforma unor norme. Multe obiceiuri nu mai au de mult nici o legatura cu faptele care le-au generat.
Cine se mai gindeste astazi , scotindu-si palaria , ca reitereaza gestul de ridicare a coifului prin care cavalerii , la sfirsitul unui turnir , isi descopereau chipul spre a fi recunoscuti de public?
De exemplu , in Germania nu se mai saruta mina femeilor , dar s-a extins deprinderea de a fi punctual devenita aproape obsesie. Acest mic ” amanunt ” comentat de un sociolog ar explica , poate , uimitoarea prosperitate a Germaniei din ultimele decenii…Tot aici , cu exceptia meselor oficiale si a cazului cind exista personal de serviciu , invitatii contribuie spontan la stringerea mesei , la spalarea vaselor - cu simplitate si eficienta , fara ca gazda sa se simta jignita.In Cehoslovacia , unde curatenia din apartamente este impresionanta , gazda are pregatita pentru musafiri o adevarata colectie de papuci noi si comozi si nimeni nu se simte socat.
In Canada , ca si in alte parti , exista obiceiul de a oferi flori in numar par. La noi , un buchet trebuie sa aiba un numar de flori fara sot si acest obicei autohton poate duce uneori la situatii comice. Astfel gazda , usor jenata , ii atrage atentia musafirului venit din Romania care i-a oferit cinci garoafe ca a pierdut , probabil , o floare pe drum …In Elvetia , seara, pe malul unui riu , intr-un loc pustiu , o fetita era nelinistita de faptul ca nu gaseste o cutie de gunoi in care sa arunce ambalajul de la ciocolata - pentru ca nu avea OBICEIUL sa arunce ceva pe jos.Oamenii au obiceiuri bune si rele. Cum obisnuinta este a doua noastra natura , obiceiurile sunt foarte importante ,atit pentru noi cit si pentru cei din jur. Dar … bunele obiceiuri respectate cu strictete ar face dintr-un om un sfint si dintr-o societate reala o lume utopica.
Imaginati-va o fiinta umana care n-ar gresi niciodata cu nimic. Dupa parerea mea ar fi un monstru , un robot. Ideal ar fi ca un om sa stie sa-si pastreze cit mai multe obiceiuri bune si sa le corecteze pe cit posibil pe cele proaste. Daca avem o viata normala , dar totusi avem prostul obicei de a bea zece cafele pe zi si de a fuma cinci tigari dimineata pe stomacul gol , asta ne priveste personal.Vom vorbi in acest context doar de obiceiurile proaste care ii deranjeaza pe cei din jur. Nu trebuie sa afli dintr-o carte ca nu este politicos sa faci vizite neanuntate , e de ajuns sa te gindesti ca nici tie nu ti-ar face placere , intr-un moment cind ai foarte multe treburi , sa fii surprins de musafiri , oricit de dragi ti-ar fi in alte imprejurari. Si totusi , exista acest obice prost de-a intra la cineva cunoscut doar pentru ca trec prin fata casei.
Pe timpuri , a face cuiva o vizita neanuntata nu era deloc un gest nepoliticos ,ci dimportiva … dar in alte vremuri oamenii aveau foarte mult timp liber , pe care astazi nu-l mai au … din pacate.Se stie , de altfel , ca pentru a intra in codul bunelor maniere un obicei trebuie sa fie supus mai intii probei timpului. Pina si etimologia cuvintului ETICHETA , in sensul cunoscut de toata lumea , este semnificativa din acest punct de vedere.
Oricit de surprinzator ar parea , ” eticheta ” (ceea ce se cuvine ) are la origine o interdictie. In noul parc de la Versailles , gradinarul-sef al lui Ludovic al-XIV-lea a asezat inscriptii prin care cerea sa nu-i fie calcate in picioare peluzele insamintate de curind.Cum aceste inscriptii erau adesea ignorate de nobilimea neatenta si aflate , in paranteza fie spus , in conflict cu regele , bietul om a obtinut din partea Majestatii Sale un decret care prevedea respectarea ” etichetelor “. Astfel , cuvintul a intrat in limbajul curent pentru a desemna o comportare conforma unor norme. Multe obiceiuri nu mai au de mult nici o legatura cu faptele care le-au generat.
Cine se mai gindeste astazi , scotindu-si palaria , ca reitereaza gestul de ridicare a coifului prin care cavalerii , la sfirsitul unui turnir , isi descopereau chipul spre a fi recunoscuti de public?
Codul bunelor maniere Cum arata si cum se poarta un om manierat
SA FIM EXIGENTI CU NOI INSINE
Poti sa placi persoanelor pe care le intilnesti , sa ai succes dupa succes , sa uluiesti lumea cu inteligenta ta , dar toate aceste calitati ” sociale ” nu-ti permit totusi sa fii ingaduitor cu propriile tale defecte. Caci acel ” cunoaste-te pe tine insuti ” , celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi , este un sfat demn de urmat cu toate ca e un examen , dintre cele mai severe , la care trebuie sa te supui permanent.
Multe conflicte ar putea fi evitate , daca in momentul declansarii lor ne-am intreba pe noi insine nu cumva gresim ? Sa recunoastem ca suntem mult mai indulgenti fata de noi decit fata de altii. Este , desigur , o inclinatie natural-umana , dar asta inseamna oare ca trebuie sa i ne supunem , acestei slabiciuni , fara sa incercam sa luptam impotriva ei ?
Vedem aproape intotdeauna paiul din ochiul altuia in locul birnei din ochiul nostru .. Daca am fi lucizi , daca ne-am analiza cu obiectivitate , viata ar fi mai usoara pentru toti.In orice caz , nu exista doua feluri de bune maniere: unele aplicabile in societate si altele acasa. Este suficient sa ne impunem sa fim politicosi fata de familie la fel cum suntem fata de straini. Numai astfel vom fi respectati si viata in intimitate va deveni agreabila. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa traim rigid ca niste manechine intepenite , ci natural , firesc , calm si linistit.E deajuns sa nu confundam relaxarea cu dezordinea si singuratatea cu un mod de viata descatusat de orice reguli de buna cuviinta. Dar cine nu-i cunoaste pe acei ” stapini atotputernici ” cu camasa descheiata , cu bretelele atirnind , cu parul vilvoi , care pretind sotiei sa le aduca imediat papucii , ei tolanindu-se pe o canapea , cu ziarul in mina , pentru a se deleta cu stirile sportive ? Poate surveni ” o catastrofa culinara ” , poate sa sune telefonul , poate sa latre ciinele… ” sunt stapin la mine acasa si la urma urmei toata lumea traieste aici din banii mei ! ” Sau mai rau , ” eu sunt stapinul casei !Si toti membrii familiei trebuie sa-mi faca mie viata placuta ! ” Nu va fi vorba , in mod sigur , de o familie fericita … Daca-i acorzi familiei tale soiul acesta de stima , chiar daca pretinzi ca esti manierat , inseamna ca stima ce ti-o porti tie insusi e vorba goala , caci nu lasi politetea la usa o data intrat in casa. Scopul oricarui om este , s-ar putea spune , sa aiba o viata frumoasa.Cel mai nonconformist dintre noi va ajunge pina la urma la aceasta concluzie. Sigur ca lucrul acesta nu depinde numai de el , dar depinde , in primul rind , de el. E suficient sa-ti imaginezi , atunci cind esti singur si crezi ca poti sa-ti permiti orice , ca te afli , de fapt , in prezenta unei fiinte pe care o stimezi si fata de care nu ti-ai putea ingadui nici o grosolanie. De ce nu ai fi chiar tu acea persoana ?Sa zicem ca ai ramas intimplator singur pentru citeva zile in casa. Familia ti-a plecat in concediu. Esti tentat sa lasi paturile in dezordine , dulapurile deschise si sa maninci direct din cratita. E suficient sa te gindesti ca in acea clipa iti intra in casa niste prieteni care au o parere foarte buna despre tine. Vor fi sigur dezamagiti de ceea ce vad , iar scuzele vor fi , din pacate , inutile.
Poti sa placi persoanelor pe care le intilnesti , sa ai succes dupa succes , sa uluiesti lumea cu inteligenta ta , dar toate aceste calitati ” sociale ” nu-ti permit totusi sa fii ingaduitor cu propriile tale defecte. Caci acel ” cunoaste-te pe tine insuti ” , celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi , este un sfat demn de urmat cu toate ca e un examen , dintre cele mai severe , la care trebuie sa te supui permanent.
Multe conflicte ar putea fi evitate , daca in momentul declansarii lor ne-am intreba pe noi insine nu cumva gresim ? Sa recunoastem ca suntem mult mai indulgenti fata de noi decit fata de altii. Este , desigur , o inclinatie natural-umana , dar asta inseamna oare ca trebuie sa i ne supunem , acestei slabiciuni , fara sa incercam sa luptam impotriva ei ?
Vedem aproape intotdeauna paiul din ochiul altuia in locul birnei din ochiul nostru .. Daca am fi lucizi , daca ne-am analiza cu obiectivitate , viata ar fi mai usoara pentru toti.In orice caz , nu exista doua feluri de bune maniere: unele aplicabile in societate si altele acasa. Este suficient sa ne impunem sa fim politicosi fata de familie la fel cum suntem fata de straini. Numai astfel vom fi respectati si viata in intimitate va deveni agreabila. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa traim rigid ca niste manechine intepenite , ci natural , firesc , calm si linistit.E deajuns sa nu confundam relaxarea cu dezordinea si singuratatea cu un mod de viata descatusat de orice reguli de buna cuviinta. Dar cine nu-i cunoaste pe acei ” stapini atotputernici ” cu camasa descheiata , cu bretelele atirnind , cu parul vilvoi , care pretind sotiei sa le aduca imediat papucii , ei tolanindu-se pe o canapea , cu ziarul in mina , pentru a se deleta cu stirile sportive ? Poate surveni ” o catastrofa culinara ” , poate sa sune telefonul , poate sa latre ciinele… ” sunt stapin la mine acasa si la urma urmei toata lumea traieste aici din banii mei ! ” Sau mai rau , ” eu sunt stapinul casei !Si toti membrii familiei trebuie sa-mi faca mie viata placuta ! ” Nu va fi vorba , in mod sigur , de o familie fericita … Daca-i acorzi familiei tale soiul acesta de stima , chiar daca pretinzi ca esti manierat , inseamna ca stima ce ti-o porti tie insusi e vorba goala , caci nu lasi politetea la usa o data intrat in casa. Scopul oricarui om este , s-ar putea spune , sa aiba o viata frumoasa.Cel mai nonconformist dintre noi va ajunge pina la urma la aceasta concluzie. Sigur ca lucrul acesta nu depinde numai de el , dar depinde , in primul rind , de el. E suficient sa-ti imaginezi , atunci cind esti singur si crezi ca poti sa-ti permiti orice , ca te afli , de fapt , in prezenta unei fiinte pe care o stimezi si fata de care nu ti-ai putea ingadui nici o grosolanie. De ce nu ai fi chiar tu acea persoana ?Sa zicem ca ai ramas intimplator singur pentru citeva zile in casa. Familia ti-a plecat in concediu. Esti tentat sa lasi paturile in dezordine , dulapurile deschise si sa maninci direct din cratita. E suficient sa te gindesti ca in acea clipa iti intra in casa niste prieteni care au o parere foarte buna despre tine. Vor fi sigur dezamagiti de ceea ce vad , iar scuzele vor fi , din pacate , inutile.
Codul bunelor maniere - prezentarea unei persoane
PREZENTAREAPREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE
Pot sa va prezint ? Da , dar corect ! Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii , sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat , chiar daca este o presoana care se bucura de notorietate publica.Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare. Se prezinta barbatul , femeii ; cel mai tinar , celui mai in virsta ; inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ; - intr-un cuvint rangul inferior , celui superior.
Prin urmare , este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar , sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia citorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe.Sa vedem acum cum decurge prezentarea.
Domnul X , un tinar ziarist , in virsta de 30 de ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y , director de editura , filozof bine cunoscut.Dupa cina , domnul X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X este si mai tinar si mai putin important decit celebrul scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia : ” Domnule director , imi permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X ? Domnul X , domnul Y “.
Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit domnul Y. Acesta , aproape in acelasi timp , ii intinde mina domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate.Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul citorva cuvinte. Analizind aceasta prezentare , putem sa formulam citeva reguli de baza.
1. Domnul X , tinar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului.
2. In absenta stapinului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.
3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie.
Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.
Pot sa va prezint ? Da , dar corect ! Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii , sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat , chiar daca este o presoana care se bucura de notorietate publica.Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare. Se prezinta barbatul , femeii ; cel mai tinar , celui mai in virsta ; inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ; - intr-un cuvint rangul inferior , celui superior.
Prin urmare , este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar , sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia citorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe.Sa vedem acum cum decurge prezentarea.
Domnul X , un tinar ziarist , in virsta de 30 de ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y , director de editura , filozof bine cunoscut.Dupa cina , domnul X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X este si mai tinar si mai putin important decit celebrul scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia : ” Domnule director , imi permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X ? Domnul X , domnul Y “.
Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit domnul Y. Acesta , aproape in acelasi timp , ii intinde mina domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate.Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul citorva cuvinte. Analizind aceasta prezentare , putem sa formulam citeva reguli de baza.
1. Domnul X , tinar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului.
2. In absenta stapinului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.
3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie.
Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.
Codul bunelor maniere la locul de munca
Exista reguli nescrise ale unei bune conduite la locul de munca. Chiar daca nu sunt mentionate in Regulamentul de Ordine Interioara sau in fisa postului, orice incalcare a lor iti poate prejudicia atat imaginea, cat si cursul carierei. Desi s-ar putea sa nu ti se atraga atentia, fiecare abatere va fi luata in calcul. Cum nimeni nu-si doreste colegi necivilizati, tine cont de urmatoarele reguli:
- Nu-ti baga nasul in hartiile altcuiva! Nici tie nu ti-ar conveni sa-ti rasfoiasca altcineva ”hartiile” la care lucrezi. Iar a citi corespondenta alcuiva este strict interzis (prin lege!). De asemenea, evita sa deschizi publicatiile venite pe numele altcuiva. Daca doresti sa citesti un anume articol, poti sa imprumuti revista respectiva dupa ce ajunge la destinatar.
- Nu lua fara sa ceri! Oricat de marunt ar fi lucrul de care ai nevoie, chiar si o agrafa, intreaba sau anunta cand iei ceva de pe biroul altui coleg. Si sub nici o forma nu cauta cele necesare in sertarele sau in geanta altcuiva! Si, daca imprumuti ceva, restituie imediat ce nu-ti mai trebuie, nu astepta sa ti se aminteasca.
- Nu-ti rezolva problemele personale in birou! Telefoanele personale se dau din sala de sedinte sau de oriunde in alta parte poti fi singur. Nu e placut pentru nimeni sa te auda punandu-ti partenerul de viata la punct si trantind telefonul demonstrativ la sfarsit. Nici discutiile interminabile cu mama, cu proprietarul apartamentului in care stai sau cu instalatorul, nu-i privesc pe colegi!
- Nu deranja colegii care vorbesc la telefon! Nu bruia, impreuna cu alti colegi, respectiva conversatie. E neplacut pentru cel de la capatul firului sa tot repete ceea ce are de spus pentru ca voi faceti lista pentru comanda de pizza. Daca trebuie sa-i comunici celui care vorbeste ceva foarte important, pune-i pe birou un biletel pe care sa-l poata citi fara sa intrerupa convorbirea.
- Respecta linistea din birou! Nu tine sedinte in biroul in care ceilalti colegi lucreaza. Daca subiectul nu intereseaza pe toata lumea, vorbeste incet sau mergi, impreuna cu interlocutorii, in alt birou. Nu vorbi tare la telefon. Tine soneria telefonului personal pe modul silentios. Nu lasa telefonul fix sa sune la nesfarsit. Nu lasa muzica sa rasune din castile tale si nu bate ritmul cu degetele pe birou.
- Nu-ti suna clientii in afara orelor de program! Doar daca ati convenit sa suni in caz de urgente, poti sa-ti permiti sa deranjezi pe cineva in timpul liber. Acelasi lucru se aplica si in cazul sefilor, colegilor si chiar al subalternilor.
- Respecta regulile gramaticale! Chiar si atunci cand te grabesti sa trimiti un e-mail, nu scrie prescurtat, nu incepe propozitiile cu litera mica, nu uita de ”Buna ziua” si de formula de incheiere. Reciteste-l inainte de a da ‘’send”.
- Nu manca in fata calculatorului! Mai ales daca meniul tau contine ceapa sau usturoi! De asemenea, un birou ornat cu firmituri si pete de cafea nu este o imagine placuta si nici profesionala. Iar daca mananci la bucatarie, lasa curat in urma ta.
De asemenea, ar mai fi cateva amanunte de care ar fi bine sa tii cont:
1. Stii ca este foarte neplacut sa-ti sune neintrerupt apelul in asteptare, in timp ce tu vorbesti cu altcineva la telefon. Asa ca, daca firul este ocupat, revino dupa 10-15 minute. Nu insista inutil. Daca suni incontinuu, vei reusi probabil sa enervezi respectiva persoana. In caz ca pur si simplu nu raspunde, cel cautat fiind probabil intr-o sedinta, mai incearca dupa aproximativ o ora.
2. Nu toata lumea agreeaza acelasi gen de bancuri ca si tine, asa ca inainte de a trimite acelasi e-mail la toate adresele din agenda ta, asigura-te ca sunt de acord sa primeasca astfel de ”informatii” de la tine. Aceeasi regula se aplica si la materialele publicitare, care nu au legatura cu firma ta, si la mesajele ”umanitare”.
3. Evita sa povestesti fapte diverse din viata ta personala. Tot ce spui poate fi folosit impotriva ta. Autocritica si plansul de mila vor fi transmise mai departe cu mici adaugiri creandu-ti o imagine neprofesionala.
- Nu-ti baga nasul in hartiile altcuiva! Nici tie nu ti-ar conveni sa-ti rasfoiasca altcineva ”hartiile” la care lucrezi. Iar a citi corespondenta alcuiva este strict interzis (prin lege!). De asemenea, evita sa deschizi publicatiile venite pe numele altcuiva. Daca doresti sa citesti un anume articol, poti sa imprumuti revista respectiva dupa ce ajunge la destinatar.
- Nu lua fara sa ceri! Oricat de marunt ar fi lucrul de care ai nevoie, chiar si o agrafa, intreaba sau anunta cand iei ceva de pe biroul altui coleg. Si sub nici o forma nu cauta cele necesare in sertarele sau in geanta altcuiva! Si, daca imprumuti ceva, restituie imediat ce nu-ti mai trebuie, nu astepta sa ti se aminteasca.
- Nu-ti rezolva problemele personale in birou! Telefoanele personale se dau din sala de sedinte sau de oriunde in alta parte poti fi singur. Nu e placut pentru nimeni sa te auda punandu-ti partenerul de viata la punct si trantind telefonul demonstrativ la sfarsit. Nici discutiile interminabile cu mama, cu proprietarul apartamentului in care stai sau cu instalatorul, nu-i privesc pe colegi!
- Nu deranja colegii care vorbesc la telefon! Nu bruia, impreuna cu alti colegi, respectiva conversatie. E neplacut pentru cel de la capatul firului sa tot repete ceea ce are de spus pentru ca voi faceti lista pentru comanda de pizza. Daca trebuie sa-i comunici celui care vorbeste ceva foarte important, pune-i pe birou un biletel pe care sa-l poata citi fara sa intrerupa convorbirea.
- Respecta linistea din birou! Nu tine sedinte in biroul in care ceilalti colegi lucreaza. Daca subiectul nu intereseaza pe toata lumea, vorbeste incet sau mergi, impreuna cu interlocutorii, in alt birou. Nu vorbi tare la telefon. Tine soneria telefonului personal pe modul silentios. Nu lasa telefonul fix sa sune la nesfarsit. Nu lasa muzica sa rasune din castile tale si nu bate ritmul cu degetele pe birou.
- Nu-ti suna clientii in afara orelor de program! Doar daca ati convenit sa suni in caz de urgente, poti sa-ti permiti sa deranjezi pe cineva in timpul liber. Acelasi lucru se aplica si in cazul sefilor, colegilor si chiar al subalternilor.
- Respecta regulile gramaticale! Chiar si atunci cand te grabesti sa trimiti un e-mail, nu scrie prescurtat, nu incepe propozitiile cu litera mica, nu uita de ”Buna ziua” si de formula de incheiere. Reciteste-l inainte de a da ‘’send”.
- Nu manca in fata calculatorului! Mai ales daca meniul tau contine ceapa sau usturoi! De asemenea, un birou ornat cu firmituri si pete de cafea nu este o imagine placuta si nici profesionala. Iar daca mananci la bucatarie, lasa curat in urma ta.
De asemenea, ar mai fi cateva amanunte de care ar fi bine sa tii cont:
1. Stii ca este foarte neplacut sa-ti sune neintrerupt apelul in asteptare, in timp ce tu vorbesti cu altcineva la telefon. Asa ca, daca firul este ocupat, revino dupa 10-15 minute. Nu insista inutil. Daca suni incontinuu, vei reusi probabil sa enervezi respectiva persoana. In caz ca pur si simplu nu raspunde, cel cautat fiind probabil intr-o sedinta, mai incearca dupa aproximativ o ora.
2. Nu toata lumea agreeaza acelasi gen de bancuri ca si tine, asa ca inainte de a trimite acelasi e-mail la toate adresele din agenda ta, asigura-te ca sunt de acord sa primeasca astfel de ”informatii” de la tine. Aceeasi regula se aplica si la materialele publicitare, care nu au legatura cu firma ta, si la mesajele ”umanitare”.
3. Evita sa povestesti fapte diverse din viata ta personala. Tot ce spui poate fi folosit impotriva ta. Autocritica si plansul de mila vor fi transmise mai departe cu mici adaugiri creandu-ti o imagine neprofesionala.
17 februarie 2009
Codul bunelor maniere
1 Pentru barbati, fata barbierita este cartea de vizita. Daca vrei sa fii placut intr-o relatie, barbiereste-te in fiecare zi, altfel, vei arata ca un "salbatic". Fara argumente economice aici! Cate alte lucruri mai putin folositoare si totusi costisitoare faceti, doar pentru satisfactii egoiste? Iar cand este vorba de altruism... Sa aveti grija si de firele de par din nas, al caror aspect este de-a dreptul mizerabil.
2 Oricare ar fi tipul tunsorii, parul trebuie sa fie ordonat. Altfel, veti arata ca o paiata!
3 Unghiile trebuie taiate saptamanal. Negrul de sub ele este unul dintre cele mai respingatoare lucruri. Unghia de la degetul mic mai lunga, folosita pe post de scobitoare sau surubelnita este un indiciu de "neam prost".
4 Dintii trebuie sa fie nu doar albi si fara resturi alimentare in spatiile interdentare, si si ingrijiti stomatologic. Caria de la dintii din fata transmite despre tine ca esti neingrijit si delasator.
5 Mirosul de transpiratie sau cel care iese din gura este "dinamita" curata pentru relatiile sociale. Nu ai voie sa mananci usturoi sau ceapa atunci cand stii ca vei iesi in lume! Acesta persista pana la 16 ore. Atentie! Mirosul de transpiratie nu se indeparteaza prin parfum, ci cu apa si sapun. In caz contrar, va rezulta o combinatie de nesuportat. Spray-ul se foloseste doar pe pielea proaspat spalata si foarte delicat. Parfumul nu trebuie "sa-ti ia nasul", mirosul de curat este mult mai placut! Grija si la urechi (care nu se spala niciodata cu apa si sapun, nefiind sanatos), la nas, la picioare.
6 Ciorapii se schimba ori de cate ori prind mirosul transpiratiei. Niciodata nu stii cand trebuie sa te descalti si... pazea atunci de altii! Ciorapii gauriti nu se mai poarta, ei neindicand saracie, ci... lene. Un sfat: nu folositi ciorapi supraelastici, chiar daca sunt mai rezistenti. Pe langa faptul ca nu sunt sanatosi si nu absorb transpiratia, duc, in timp la macerarea pielii degetelor de la picioare.
7 Pantofii vor fi intotdeauna curatati de noroi sau praf. Pantofii uzati dau un aer de... trei parale. Atat vor da si altii pe tine.
8 Batista trebuie sa nu-ti lipseasca din buzunar. Daca folosesti batista de bumbac, ea trebuie sa fie curata si calcata. Nasul se sufla intotdeauna usor, fara a examina "noutatea" din batista. Gestul este incalificabil!
9 Vestimentatia va fi asortata dupa regula armoniei culorilor si a modelului: la barbati nu se ingaduie model la haina, odata ce camasa sau cravata are deja model. Numai una din cele trei: camasa, cravata sau haina trebuie sa aiba model.
10 Se stranuta cu batista la nas. Daca aveti grija, o veti avea intotdeauna la indemana, nefiind nevoie sa scotociti prin buzunare pentru a o gasi.
11 Expectorarile se efectueaza public, doar in caz de absoluta necesitate si niciodata in batista, ci in servetel. Scuipatul pe jos cu martori- strict interzis!
l2 Ochii nu se curata cu mana, ci cu o batista curata.
13 Pieptanatul in public este o necuviinta, precum si scobitul in ureche, operatiuni permise doar in baie si intr-o maniera sumara a garderobelor localurilor publice.
14 Cand sezi, genunchii vor sta stransi - la femei, si mult apropiati la barbati. A tine genunchii "raschirati" se numeste nesimtire...
Salutul
1. Punctualitatea e o forma de respect. Cand mergi intr-o vizita, nu sosi niciodata inainte cu nici un minut; mai bine sa ajungi cu 3 minute mai tarziu. Doar aici este permis "sfertul academic". Cand ai o intalnire in oras cu o persoana, totdeauna sa sosesti cu 10 minute mai devreme, niciodata cu un minut mai tarziu. Facand astfel, va veti bucura in intalnirea voastra de un timp in plus . Conditia este ca fiecare dintre cei doi sa respecte aceasta.
2. In vizita la necunoscuti sau la persoane mai putin apropiate nu se permite sa duci altceva decat flori. Si sa fie fara sot.
3. Cand intri, manifesta-ti intentia de a te descalta, din respect pentru curatenia gazdei. Dar nu te descalta decat atunci cand sesizezi ca ea accepta. Pentru unele gazde, descaltatul oaspetilor este o jignire.
4. Salutul verbal este insotit intotdeauna de inclinarea capului, ce trebuie sa fie ampla, nu zgarcita. Cand saluti pe cineva, priveste-l in ochi! Iar daca saluti printr-un gest de mana, rosteste si un cuvant.
5. Cel care intra intr-un cerc, saluta primul. O singura data pe toata lumea si nu repeta salutul pentru cei ce-i raspund cu intarziere.
6. Este interzis unui barbat sa intinda mana unei tinere sau unei femei!
7. Niciodata cineva mai tanar nu intinde mana celui mai in varsta decat el sau cuiva mai mare in rang. Daca esti intr-o situatie care nu este prezentata aici, gandeste prin excludere.
8. Nici o femeie nu se ridica in picioare sa dea mana cu un barbat. Si nici un barbat nu da mana sezand vreunei femei.
9. Stransul mainii se efectueaza scurt si ferm. Nu este permis sa retii mana cuiva. Nu se intind doar degetele si nici nu se da o mana moale. Degetele se strang in jurul palmei celuilalt si nu se tin tepene. Daca cineva mananca, nu se cade sa-i intinzi mana. Iar daca altul iti intinde mana cand mananci sau lucrezi si nu esti prea curat, scuza-te si evita stransul mainii din respect pentru el si din motive igienice.
10. Cand ambii poarta manusi, mainile se dau inmanusate. Trebuie insa, sa scoti manusa cand celalalt e cu mainile goale.
11. Prezentarile se fac in ordinea importantei: pe cel mai insemnat il prezinti primul.
12. Daca un barbat mai in varsta ii cedeaza locul unei tinere in aglomeratie, ea este obligata sa accepte
2 Oricare ar fi tipul tunsorii, parul trebuie sa fie ordonat. Altfel, veti arata ca o paiata!
3 Unghiile trebuie taiate saptamanal. Negrul de sub ele este unul dintre cele mai respingatoare lucruri. Unghia de la degetul mic mai lunga, folosita pe post de scobitoare sau surubelnita este un indiciu de "neam prost".
4 Dintii trebuie sa fie nu doar albi si fara resturi alimentare in spatiile interdentare, si si ingrijiti stomatologic. Caria de la dintii din fata transmite despre tine ca esti neingrijit si delasator.
5 Mirosul de transpiratie sau cel care iese din gura este "dinamita" curata pentru relatiile sociale. Nu ai voie sa mananci usturoi sau ceapa atunci cand stii ca vei iesi in lume! Acesta persista pana la 16 ore. Atentie! Mirosul de transpiratie nu se indeparteaza prin parfum, ci cu apa si sapun. In caz contrar, va rezulta o combinatie de nesuportat. Spray-ul se foloseste doar pe pielea proaspat spalata si foarte delicat. Parfumul nu trebuie "sa-ti ia nasul", mirosul de curat este mult mai placut! Grija si la urechi (care nu se spala niciodata cu apa si sapun, nefiind sanatos), la nas, la picioare.
6 Ciorapii se schimba ori de cate ori prind mirosul transpiratiei. Niciodata nu stii cand trebuie sa te descalti si... pazea atunci de altii! Ciorapii gauriti nu se mai poarta, ei neindicand saracie, ci... lene. Un sfat: nu folositi ciorapi supraelastici, chiar daca sunt mai rezistenti. Pe langa faptul ca nu sunt sanatosi si nu absorb transpiratia, duc, in timp la macerarea pielii degetelor de la picioare.
7 Pantofii vor fi intotdeauna curatati de noroi sau praf. Pantofii uzati dau un aer de... trei parale. Atat vor da si altii pe tine.
8 Batista trebuie sa nu-ti lipseasca din buzunar. Daca folosesti batista de bumbac, ea trebuie sa fie curata si calcata. Nasul se sufla intotdeauna usor, fara a examina "noutatea" din batista. Gestul este incalificabil!
9 Vestimentatia va fi asortata dupa regula armoniei culorilor si a modelului: la barbati nu se ingaduie model la haina, odata ce camasa sau cravata are deja model. Numai una din cele trei: camasa, cravata sau haina trebuie sa aiba model.
10 Se stranuta cu batista la nas. Daca aveti grija, o veti avea intotdeauna la indemana, nefiind nevoie sa scotociti prin buzunare pentru a o gasi.
11 Expectorarile se efectueaza public, doar in caz de absoluta necesitate si niciodata in batista, ci in servetel. Scuipatul pe jos cu martori- strict interzis!
l2 Ochii nu se curata cu mana, ci cu o batista curata.
13 Pieptanatul in public este o necuviinta, precum si scobitul in ureche, operatiuni permise doar in baie si intr-o maniera sumara a garderobelor localurilor publice.
14 Cand sezi, genunchii vor sta stransi - la femei, si mult apropiati la barbati. A tine genunchii "raschirati" se numeste nesimtire...
Salutul
1. Punctualitatea e o forma de respect. Cand mergi intr-o vizita, nu sosi niciodata inainte cu nici un minut; mai bine sa ajungi cu 3 minute mai tarziu. Doar aici este permis "sfertul academic". Cand ai o intalnire in oras cu o persoana, totdeauna sa sosesti cu 10 minute mai devreme, niciodata cu un minut mai tarziu. Facand astfel, va veti bucura in intalnirea voastra de un timp in plus . Conditia este ca fiecare dintre cei doi sa respecte aceasta.
2. In vizita la necunoscuti sau la persoane mai putin apropiate nu se permite sa duci altceva decat flori. Si sa fie fara sot.
3. Cand intri, manifesta-ti intentia de a te descalta, din respect pentru curatenia gazdei. Dar nu te descalta decat atunci cand sesizezi ca ea accepta. Pentru unele gazde, descaltatul oaspetilor este o jignire.
4. Salutul verbal este insotit intotdeauna de inclinarea capului, ce trebuie sa fie ampla, nu zgarcita. Cand saluti pe cineva, priveste-l in ochi! Iar daca saluti printr-un gest de mana, rosteste si un cuvant.
5. Cel care intra intr-un cerc, saluta primul. O singura data pe toata lumea si nu repeta salutul pentru cei ce-i raspund cu intarziere.
6. Este interzis unui barbat sa intinda mana unei tinere sau unei femei!
7. Niciodata cineva mai tanar nu intinde mana celui mai in varsta decat el sau cuiva mai mare in rang. Daca esti intr-o situatie care nu este prezentata aici, gandeste prin excludere.
8. Nici o femeie nu se ridica in picioare sa dea mana cu un barbat. Si nici un barbat nu da mana sezand vreunei femei.
9. Stransul mainii se efectueaza scurt si ferm. Nu este permis sa retii mana cuiva. Nu se intind doar degetele si nici nu se da o mana moale. Degetele se strang in jurul palmei celuilalt si nu se tin tepene. Daca cineva mananca, nu se cade sa-i intinzi mana. Iar daca altul iti intinde mana cand mananci sau lucrezi si nu esti prea curat, scuza-te si evita stransul mainii din respect pentru el si din motive igienice.
10. Cand ambii poarta manusi, mainile se dau inmanusate. Trebuie insa, sa scoti manusa cand celalalt e cu mainile goale.
11. Prezentarile se fac in ordinea importantei: pe cel mai insemnat il prezinti primul.
12. Daca un barbat mai in varsta ii cedeaza locul unei tinere in aglomeratie, ea este obligata sa accepte
hai sa vedem ce e cu adevart puterea
În sens restrîns termenul de putere desemnează forma de putere primordială : puterea fizică. În sens larg termenul desemnează orice situație de superioritate într-un raport ierarhic. În funcţie de natura raporturilor pot exista diverse forme de putere. Spre exemplu talentul sau experiența într-un anumit domeniu reprezintă și ele forme de putere, atribuția de decizie aparținînd întotdeauna persoanei care se pricepe în materie. Este posibil ca ceea ce într-un cîmp de activitate înseamnă putere sau superioritate să nu însemne același lucru într-un domeniu distinct. Spre exemplu în plan social puterea înseamnă bani, pe cînd în plan istoric această formă de putere nu are relevanță. În plan istoric pot fi identificate exemple de persoane care în ciuda faptului că au trăit în sărăcie, au rămas în istoria omenirii drept cele mai mari personalități (vezi Mozart care la moarte a fost așezat într-o groapă comună, vezi Diogene, vezi Eminescu etc). Pe de altă parte, se găsesc nenumărate exemple de persoane care au deținut averi, funcții de stat etc, dar pe care istoria le-a uitat cu desăvîrșire (vezi doar conții, lorzii, baronii sau chiar liderii politici din vremea celor amintiți mai sus). Prin urmare, ceea ce într-un anumit domeniu înseamnă putere sau superioritate s-ar putea să nu aibă relevanță în alte domenii ; cate forme de activitate există ‒ atatea forme de putere există. Aceasta ar putea explica o mulțime de lucruri. Spre exemplu, de ce unii vecini consideră politicos să salute atunci cînd ne întîlnim pe strada pe care locuim și să se prefacă a fi străini atunci cînd ne întîlnim în altă parte. Răspunsul este foarte simplu : pe strada pe care locuiesc am o oarecare autoritate, putere, contribui într-o oarecare măsură la luarea deciziilor ; în alte locuri nu am autoritate. Ne dorim să întîlnim o persoană în contextul în care este o persoană mai puternică decît noi, putîndu-ne profita fie în mod material, fie prin prestigiu. Atunci cînd întîlnim o persoană mai slabă decît noi, rolurile se inversează, persoana care profită (de regulă adresînd diverse cereri, rugăminţi) fiind cealaltă persoană.
Simple intrebari ce pot schimba vietile oamenilor
Cred ca imi va fi destul de greu sa gasesc vreodata raspunsul adevarat la anumite intrebari. Am diverse pareri care cu timpul se tot schimba datorita inaintarii in varsta , datorita unei gandiri mai profunde si a unor analize mai exacte. Asta imi demonstreaza ca poate nu o sa am niciodata raspunsul adevarat pentru ca acesta poate ca nici nu exista ,sau poate ca eu nu vreau sa il admit sau eu nu reusesc sa-l percep , dar oricum intrebarile in sine imi dezvolta gandirea, imi provoaca imaginatia si imi starneste setea de cunoastere in asa fel incat sa caut raspunsuri toata viata. Asa sunt eu si poate mai sunt altii ca mine ,mereu interesat sa aflu “de ce e asa si nu altfel?”,”cine sunt eu, cum sunt eu si de ce nu sunt altfel?”,”care imi este menirea si daca o stiu cum pot fi sigur ca nu e alta?” la aceste intrebari se adauga multe alte enigme de acest gen. Multi dintre noi prefera sa nu se mai gandeasca la toate aceste aspecte ale vietii, dar gresesc. Oamenii devin comozi si prefera sa isi traiasca viata in rutina obisnuita fara sa isi mai puna aceste intrebari care necesita timp de gandire si multi ani de studiu pentru a consulta parerile tuturor filosofilor lumii.Majoritatea dintre noi prefera sa lase la o parte aceste intrebari si sunt speriati de existenta lor si de faptul ca un raspuns cert nu exista sau e greu sa-l gasesti.
In ceea ce priveste viata,existenta,scopul nostru pe Pamant, ,totul este relativ si numeroase teorii au iesit la lumina de cand e lumea si pamantul.Exista teorii diferite in ceea ce priveste rostul existentei umane si la modul cum am aparut noi oamenii.In zilele noastre lumea se bazeaza enorm de mult pe stiinta ,lasand filosofia pe un plan secundar,dar se poate dovedit foarte simplu ca fara filosofie stiinta nu poate aduce un raspuns concret si real la intrebari de genul “ce este omul?”.
In fiecare zi ni se intampla lucruri care de care mai spectaculoare sau deopotriva traim intr-o rutina enervanta. Acestea ne forteaza sa gandim totusi ca lucrurile se intampla cu un sens si ca cineva ne ghideaza viata . In acest fel gasim un vinovat pentru problemele care ne inconjoara. In zilele noastre omul obisnuit isi aduce aminte de filosofie doar in momentele foarte grele din viata atunci cand isi pune intrebarea daca viata merita sau nu traita deoarece atatea necazuri exista si doar putina fericire,si daca Dumnezeu il protejeaza sau daca viata noastra are un sens si toate se intampla intr-o anumita ordine a firii.
In ceea ce priveste viata,existenta,scopul nostru pe Pamant, ,totul este relativ si numeroase teorii au iesit la lumina de cand e lumea si pamantul.Exista teorii diferite in ceea ce priveste rostul existentei umane si la modul cum am aparut noi oamenii.In zilele noastre lumea se bazeaza enorm de mult pe stiinta ,lasand filosofia pe un plan secundar,dar se poate dovedit foarte simplu ca fara filosofie stiinta nu poate aduce un raspuns concret si real la intrebari de genul “ce este omul?”.
In fiecare zi ni se intampla lucruri care de care mai spectaculoare sau deopotriva traim intr-o rutina enervanta. Acestea ne forteaza sa gandim totusi ca lucrurile se intampla cu un sens si ca cineva ne ghideaza viata . In acest fel gasim un vinovat pentru problemele care ne inconjoara. In zilele noastre omul obisnuit isi aduce aminte de filosofie doar in momentele foarte grele din viata atunci cand isi pune intrebarea daca viata merita sau nu traita deoarece atatea necazuri exista si doar putina fericire,si daca Dumnezeu il protejeaza sau daca viata noastra are un sens si toate se intampla intr-o anumita ordine a firii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
