Câteva adevăruri despre lumea în care trăim

Am decis să public acest text deoarece chiar merită. Merită citit si merită
să ne gândim puţin la ceea ce scrie în el. Şi pentru că este foarte adevărat.
Aştept şi nişte păreri referitoare la text.

Uneori viaţa ne dă lecţii, dar noi nu ştim să învăţăm din ele.
Ştim să dăm vină pe alţii pentru greşelile noastre pentru că aşa am fost învăţaţi. Dar, uneori, e bine să ne uităm înapoi să vedem cine ne vrea binele şi cine nu. Cine e prieten adevărat şi cine nu. Însă astăzi nu ştim să facem asta. Ştim să facem orice pentru Bani. Dar bani nu aduc fericirea,doar in unele cazuri banii intretine fericirea în viaţă. Nu mai ştim ce e dragostea adevărată, nu mai ştim să iubim. E de ajuns o noapte şi suntem mulţumiţi. Uneori când stăm şi ne gândim, ne dăm seama că nu mai avem o persoană alături. Nu mai ştim să iubim cu adevărat. Viaţa e nedreaptă uneori dar, trebuie să înţelegem că nimic în viaţa asta nu este imposibil. Poate că nu suntem perfecţi, dar ar trebui să învăţam să ne recunoaştem greşelile. Am vrea mereu tot mai mult, din ce în ce mai mult, dar nu ne gândim la alţii. Ne gândim doar la noi. Suntem egoişti. Nu mai avem prieteni adevăraţi. Toţi suntem într-o lume de căcat, într-o lume în care nu se mai pune accent pe Iubire sau pe Fericire, ci doar pe Bani şi Putere. Ne omorâm între noi doar pentru nişte bani care nu au nici o valoare. Oare au banii mai multă valoare decât viaţa? Pare greu de crezut. Oare contează mai mult sexul decât o iubire adevărată? În ziua de astăzi aşa credem toţi. Dar unii nu văd lucrurile aşa. Eu cred că pentru noi ar fi mai importantă o iubire adevărată. Cred că ar trebuii să învăţăm să
iubim, să preţuim cu adevărat lucrurile valoroase, însă, multe persoane nu vor să înţeleagă. Vor popularitate şi mulţi, mulţi bani,dar lângă ei sunt atâţia oameni care mor de foame. Ştiu că poate par absurd, dar, nu mai e nimic cum a fost odată. Totul s-a schimbat. În ziua de azi lumea moare de foame, de sărăcie, din cauza altora. Cu toţii am vrea o viaţă mai bună, dar nu facem nimic pentru a o avea. Ştim să vorbim, dar faptele sunt mult mai importante ca vorbele. Mulţi îşi îneacă necazurile în droguri şi băutură, dar nu e asta soluţia. Nu ştim să fim noi. Suntem falşi. Avem toţi o mască, care până la urmă o dăm jos şi ne arătăm adevărata faţă. Sunt mulţi care se dau băieţi de cartier, dar nici nu se regăsesc în aceste cuvinte. Mulţi o să ma judece greşit, dar nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni.Poate o sa zici: - Da si dreptul la propria parere unde e,libertatea de exprimare unde e? Da ai dreptul la propria parere da nu poti sa ma judeci, este deja cine sa ma judece daca esti tu mai bun dovedeste-o, dar nu prin vorbe desarte, faptele sunt cele care spun adevarul. Ştiu cum e să trăieşti într-o lume mizeră. Nu-i uşor să vezi cum lumea devine tot mai rea, toţi vor averi. Banii fac pământu să se învârtă. Dar toţi avem acelaşi sânge în vene si în loc să fim fraţi suntem duşmani. Oare de ce este asa toti fug dupa bani ar fi in stare sa munceasca 20 de ore la zii numa sa faca un leu , un cent, ceva bani in plus dar cu ce se alege, ok poate face bani in plus dar ce face cu ei dac mai are 4 ore din ziua care automat le va folosi pentru odihna. Bine vei zice: E imposibil sa muncesti atat, ok ai dreptate nu ai cum sa muncesti atat in fiecare zi. Nu ai cum, asa e am dat un exemplu,dar daca muncesti toata saptamana cam 10-12 ore la zi si in weekend mai muncesti de dimineata pana pe la 12-1 noaptea atunci cum esti nesatul, avar,mort dupa bani sau cum?E o lume de căcat, o lume care va fi mereu la fel. Pe interes. Banii şi sexul sunt la putere.Oare de ce fetele frumoase merg dupa baieti care au masina, casa, bani etc. Nu vreau sa ofensez pe nimeni. Si mai zic:-Il iubesc e viata mea, aiurea cine crede asa ceva , tu crezi? , eu unul nu. Să auzim numai de bine. Baftă si ,,Sa traiti bine!" Astept comentari daca te tine.

,, . " si de la capat

• "A cutezat vreodata un pictor, de cand e lumea si pamantul, sa zugraveasca pe panza nudul unei sfinte?
  
• "Cum ar fi putut sa-mi treaca prin minte ca el va fi inceputul tragediei mele de mai tarziu?"
  
• "Adevarul e ca toate gandurile si visurile de fericire pe care mi le-am facut in legatura cu el au fost pentru mine insasi fericirea in carne si oase."
  
• "-N-ai mai iubit niciodata? -Nu, niciodata!TI-am mai spus asta. Fiindca nicio femeie nu-ti seamana. -Cat as vrea sa te cred, dar nu pot, nu pot!"
  
• Exista cateodata in viata unui om o nevoie imperioasa de a fi sincer pana la cruzime..."
  
• " Dar cum se poate sa doresti pe cineva care nu mai are ce sa-ti ofere, pentru bunul motiv ca ti-a oferit totul?"
  
• "Astept ceva, fara sa stiu ce, dar nu se intampla nimic, absolut nimic."
  
• "Fericirea prea multa,uneori,ucide si trebuie sa fug de mine ca s-o gonesc."
  
• "Sa arda in propria sa flacara, pana s-o face scrum ."
  
• "O femeie dorita e regina"
  
• "De ce credeam pana acum ca nu pot trai fara ea?Uite, acum imi apartine si, parca, ma complesesc toate regretele. E oare golul visului implinit?"
  
• ,,Deosebirile temperamentale dintre noi, in loc sa genereze conflicte, ne coloreaza traiul comun."
  
• ,,Ratiunea imi da aceste stari de panica, sufera de grija, de incertitudine, de consecintele drumului strain pe care merg si care nu vor intarzia sa se arate la brat cu deznadejdea."
  
• ,,Nazuintele si ravnele mele sunt atat de personale si intime, incat marturisirea insasi devine impertinenta."
  
• ,,Prea o astept, prea o ravnesc ca sa nu vina."
  
• ,,Ce frumos! Sa ai o iubita a ta, numai a ta! "
  
• ,,Il doare plecarea ei, dupa cum l-ar fi durut si ramanerea."
  
• "Va sa zica, tot ce a fost intre noi a murit"
  
• ,,El a rupt-o cu mine brutal, rusinos, lamentabil, chiar criminal... "
  
• ,,Simtirea mea e alba."
  
• ,,Frumusetea ramane o premisa o premisa favorabila, ajuta la nasterea dragostei ."
  
• ,,Mi-e frica de atata fericire!"
  
• ,,Durerea unora face bucuria altora."
  
• ,,Exista si oameni inapti de a gusta fericirea. Aceasta fericire nu-i decat un cuvant rece, inscris in dictionar la litera cuvenita. Incontestabil ca eu fac parte din aceasta categorie."
  
• ,,In rarele clipe cand stau de vorba cu mine, ma intreb ce tot ma roade, ce ma doare, dar nu gasesc raspuns. Mai degraba cred ca nu vreau sa gasesc raspuns, pentru bunul motiv ca mi-e frica de el."
  
• ,,Ea e in mine, in sangele meu. Cum sa scap de ea? In ce fel s-o alung?da oare vreau sa o alung?"
  
• ,,Am credinta ca totul incepe sa se prabuseasca in jurul meu. "
  
• ,,Noapte, ori de cate ori ma var in asternut si incerc sa dorm, trecutul incepe sa se miste, intors la viata."
  
• ,,Ei placa linistiti. Numai eu raman nelinistit si-mi este frica. "
  
• ,,Uneori, in clipe de luciditate, asaltat de o legitima furie ma intreb: Pana cand va dainui acest joc absurd ? Ce fac? Ma afund in nebunie? "
  
• ,,Unele suferinte sunt atat de placute! "
  
• ,,Degeaba lupti sa pari nepasatoare. Minti! Nu m-ai uitat de tot! "
  
• ,,Mergem agale, pasim tacuti pe asfalt, goi de ganduri. Suntem alaturi dar o distanta incomensurabila ne desparte. parca s-ar fi instalat Atlanticul intre noi."
  
• ,,Tacem din nou. Vorbesc numai gandurile, dar cine le aude? Pana la urma, amutesc si ele, Si intre noi se instaleaza iarasi o liniste de cavou."
  
• ,,Doamne ce zid s-a instalat intre noi! Intr-un fel, poate ca e mai bine... "
  
• ,,Sti-am ca umbla nori negri pe cer, dar in mintea mea ei erau destinati altora, nu mie... "
  
• ,,Nu pot uita visul pe care l-am trait impreuna. Numai trezirea din vis as vrea s-o uit."
  
• ,,Acum nu te mai pot iubi, pentru ca am suferit prea mult din pricina ta. Sunt plin de rani , zdrobit, mutilat. "
  
• ,,Dar eu, ce fac eu? Vreau sa scap de mine si ma vad pretutindeni multiplicat in juru-mi. "
  
• ,,Ce deznadejde crunta a stapanit-o, ce dispret total de viata, ce sete de moarte!"
  
• ,,La urma urmei, ce inseamna inca o deceptie, pe langa toate celelalte?"
  
• ,,De-acum incolo incepe neantul. Traiesc stari sufletesti atat de stranii, incat, cu toata deprinderea mea de a ma introspecta, ma sperii de ceea ce mi se intampla;mai mult decat asta, ma mir intruna. "
  
• ,,Si uite lumea merge mai departe fara tine, asa cum mergea inainte si cum va merge intotdeauna, fara a se sinchisi de nimeni si de nimic, soarele rasare la fel cum face de milioane si milioane de ani.
• ... ... ...

suntem diferiti?

Ce este natura umana, ce ne defineste pe noi…care sunt oare diferentele?

Culoarea pieii/ parului, sexul, inclinatia sexuala, credintele religioase sunt
prea putin importante si valoreaza prea putin in fata conceptului de rasa
umana!

Dar eu nu vorbesc de asemanarile evidente, doua maini, doua picioare,
ci de acele mici momente universale ce se petrec oricui, oricat de diferit s-ar
crede!

Cateva intamplari care cred ca o sa iti schimbe parerea, cred ca ai trecut si tu prin asa ceva ca de exemplu:

1. Sa ridici un geamantan pe care il considerai greu?

Geamantanul cu tot cu mana se ridica cu o viteza naucitoare, iar tu, pentru cateva
secunde te consideri supra uman …ca abia apoi sa realizezi ca geamantanul e gol!
Ti s-a intamplat? Despre asta e vorba.

2. De cate ori te-ai plimbat prin casa fara rost?

Intri intr-o camera te uiti putin, iesi, intri in alta camera, dai turu camerei si
iesi din nou si revii de unde ai plecat: “Ma ce pu…mea am facut? Dau ture de
nebun prin casa?” Si apoi iti amintesti ca, virgula, cautai ceva…dar oare ce?
Tot din seria asta de cate ori te-ai trezit stand in mijlocul unei camere
intrebandu-te “De ce naiba am intrat in camera asta?”

3. Ti s-a intamplat vreodata sa dormi dupa masa si sa trezesti pe intuneric si sa nu stii ce zi e ?

“Oare e tot azi…sau azi e maine?” ? Dar de cate ori ai avut impresia ca e
o alta zi a saptamanii? “Ah…weekend in sfarsit pot sa dorm pana la 12!”…si
ratezi examenu, sau intarzii la munca…,sau mai rau nu te duci ca e weekend.

4. Si de cate ori ai atentionat pe cineva ca are ceva pe fatza aratandu-i locul exact pe fatza ta?

iar retardul si-a frecat intreaga fatza mai putin locul pe care i l-ai aratat? Nu ti-a venit sa-i arzi una in mufarina….sau poate ai ajuns in situatia in care chiar tu sa ii
stergi acel ceva de pe fata ” E special…saracu, hai ca il ajut eu ca nu se
descurca singur!”

5. Dar de cate ori ai urcat/coborat o treapta in plus?

Nu te-ai trezit cu sholdurile in piept la coborare sau facand ca un “calutz
naravas” la urcare? Stii cat de hazlii arata oamenii cand li e intampla asta?
Este!… sa vezi ce fetze fac, surpriza si indignarea din ochii lor…” Ma, ce
dumnezeu?…parca mai era o treapta aici!”

6. De cate ori ti s-a intamplat sa te uiti la ceas si sa nu stii cat e casul dupa?

Si sa te uiti din nou…si tot sa nu stii cat e? Si sa te mai uiti o data ca apoi sa vina unu si sa te intrebe ”
Cat e ora?” ca tu sa te mai uiti a patra oara ca sa ii spui cat este? Eu unu ma
uit la ceasul meu de zeci de ori, zilnic, dar rar stiu cat e ceasul!

7. De cate ori ai verificat daca e incuiata usa seara?

Vezi ca e ok, te duci, te bagi in pat, iti gasesti cea mai confortabila pozitie dupa care te intrebi “bah, oare am incuiat usa?” Si iar te ridici parasindu-ti pozitia confortabila pe care oricum n-o sa o mai gasesti dupa.Valabil si pentru alarma la telefon.

8. Din seria “unde mi-e pixul” cu el in mana si altele asemanatoare nu cred ca are rost sa mai dau exemple.

9. La ce etaj stateam?

Intru in scara, apoi in lift, apas butonul, urca, se opreste, ies din lift, scot cheile si observ ca n-am presul la usa. Ma uit in jur, nicaieri. Ma uit la ghena, nu-i. Ma gandesc “Cine oare putea sa-mi fure presul?” Dau sa bag cheile in yala dar ma opresc inainte sa o ating cu o privire debusolata: sunt la etajul 1. Eu stau la 2!

Sunt sigur ca sunt mii de alte intamplari de acest fel….daca aveti timp completati lista!
Lasati un comment!

Guess no one can hear me…

Fericirea?

Pare asa un lucru desprins din carti. Parca e tot mai greu s-o atingem, si aproape imposibil s-o oferim celuilalt.

Ma intreb cateodata daca incapabilitatea mea de a crea in celalalt acea stare minunata de beatiudine dupa care tanjesc toti muritorii ar trebui sa ma faca sa plec. E ca si cum ai incerca sa dai un sut pe poarta si-ai nimeri mereu in bara, pierzand intotdeauna meciul. Bine, viata, a oricaruia dintre noi, este infinit mai complexa (superlativ fortat intentionat) ca orice alt lucru de pe aceasta planeta numita Pamant. Dar, totusi, cum poti sa pierzi mereu si sa crezi ca poate intr-o zi se va schimba. Daca acea zi nu exista? Stiu sunt pesimist azi, dar demersul meu e retoric, nu exista lucruri imposibile, se pune problema pana cand ar trebui sa astept. Care este limita? Cum o sa-mi dau seama ca m-am lovit de ea?

Cateodata as vrea sa fug. Sa fug departe de toate aceste lucruri, dar mi-ar cauza si mai multa framantare sufleteasca (A soldat never runs away. He stays there and waits for the sun rise to come…). Fuck it! Cred c-am deschis niste usi ce trebuia sa ramana inchise. Si odata cu ele mi-am pierdut rabdarea, speranta si somnul. Ma simt intr-o cautare continua a solutiei salvatoare, de parc-ar exista vreo licoare miraculoasa pe care vrajitoare cea buna sa mi-o dea, exact ca in desene animate, iar eu, in mod fabulos, sa schimb totul.

In ce se numara fericirea celuilalt, caci am pierdut orice reper masurabil? Cum poti
ghici ce asteapta de la tine o inima care bate asa de aproape, dar ecoul ei
rasuna departe? De obicei, cand simtim ca am epuizat toate solutiile si ca am
facut totul, mai exista ceva – aflat chiar sub ochii nostri; care ne poate aduce
salvarea. Ma intreb cum de sunt atat de orb de nu pot vedea acel ceva daca el
exista? Fuck it all! guess no can hear me...

Ce este fericirea?

Aceasta este cred una dintre cele mai importante intrebari pe care le am in momentul de fata si la care caut de ceva vreme raspuns (raspunsuri). Inca nu am gasit nimic concret care sa imi elucideze dilema.

Ce este ea … cred ca este o stare care tine destul de putin ca si timp dar aceasta stare poate fin intretinuta. O cunostinta mi-a spus ca a fi fericit inseamana a fi iubit, a fi sanatos si a avea bani toate trei la un loc (de retinut INGREDIENTELE acesteia) dar nu cred ca bani sunt cei ce aduc fericirea, poate o intretin parerea mea.Aici totul este relativ si subiectiv; eu personal cred ca fericirea depinde de starile noastre emotionale, de sentimentele care ne aduc o stare de bine: IUBIREA este elementul principal al fericirii. Degeaba ai tot ce vrei ca si parte materiala daca nu ai iubire nu te simti fericit,nu esti complet … simti ca nu ai ceea ce iti doresti ca iti lipseste ceva si nu stii exact ce anume… tanjesti dupa acel ceva sa fii fericit … tanjesti dupa iubire. Trebuie insa facuta o precizare este vorba de iubirea pura din suflet, acea iubire pe care o daruiesti fara sa astepti ceva inapoi de la cei din jur. Astfel poti fii fericit cind privesti cerul senin de vara, sau o floare, o anumita culoare …deci cind iubesti cu adevarat tot ce este in jurul tau …
Deci banii nu isi prea au rostul in fericire (contrar celor afirmate de acea persoana cunoscuta mie) banii sunt doar un mijloc de a trai viata materiala care insa nu iti asigura ceea ce ne dorim noi toti.

Ce simtim atunci cind suntem fericiti? Cred mai mult ca sigur ca simtim ca avem o stare euforica, cu multi fluturasi in stomac, dar care nu ne deranjeaza…….

Cand ne dam seama ca suntem fericiti? Cind o pierdem, ca de altfel orice lucru frumos cae are loc in aceasta viata………..

Daca tu ai alte pareri spunele deschis poate va deranja pe cineva dar va face si bine eu sunt dispus sa ascult toate parerile, daca ai timp scrie sa vada toata lumea , exprimate in stilul tau sau nu ai curaj sa o faci eu am avut si voi mai avea ,deci ce zici imi spui si mie parerea ta despre fericire(cum o vezi tu) ?

O piatra, 2 pietre, 3 pietre ...

____Respiri de cativa ani,stii sa alergi,sa zambesti,sa razi,sa cojesti portocale,sa dai drumul la aragaz si sa calci,sa scapi din ,,N" situatii,sa taci cand trebuie,sa vorbesti cand ai ceva de spus,sa tipi atunci cand vrei.Stii sa faci atatea.Stii sa iubesti.Cat de lacrimogen suna.Dar pentru tine nu e.Pentru ca... habar nu ai de ce,si acele 3 puncte(...) nu au fost puse ca sa ascunda ceva ce nu se vrea a fi spus.
.
____Intr-un ritm alergi, faci poze.Faci mii de poze pe care le stergi.Intr-un mod obisnuit reactionezi cand iti vezi prietenii.Intr-un moment rar le spui cat ii iubesti.Intr-un minut fix ai timp sa pierzi vremea.Intr-un vis iti transformi trairile.Intr-un cosmar faci orice cu mana ta.Intr-o clipa izbugnesti in lacrimi.Intr-o secunda iti trece.Intr-o ora esti gata.Intr-o zi e aceeasi poveste.Intr-o luna treci peste altii.Intr- o melodie te afunzi.Intr- o strofa te ragasesti.Intr-o perioada te schimbi.Intr-o clipire dispari.Intr-o scara te impiedici.Intr-un semafor visezi culoarea verde.Intr-o inghetata cauzi racoare.Intr-un bidon de apa plata iti potolesti setea.Intr-un destin cauti trairi.Intr-o persoana cauti mai mult......{Intr-un stil monoton,arunci cuvinte pe un blog }...Intr-o fiinta binecunoscuta (a ta) descoperi pietre cu care arunci intr-un lac secat,numarand:1 piatra, 2 pietre, 3 pietre, 4 pietre, 5 pietre,,,,pana ce dupa mii de pietre mai arunci ceva:pe tine in joc.acum mai numara:6 pietre, 7 pietre,8 pietre ... .

radio Faraoani

http://radio-fly.no-ip.org:8000/listen.pls radio faraoani nu functioneaza 24 din 24 dar e tare

Adevarul este subiectiv, provocarea este evolutie

Cand am auzit aceasta tema - Viata ca adevar sau provocare? - m-am gandit imediat la un titlu al lui Marin Preda “Viata ca o prada”.

Ei bine, pentru mine viata este cel mai frumos dar pe care il am si de care ma bucur in fiecare zi chiar de e ea innourata.

Am invatat ca adevarul este relativ si depinde foarte mult de perspectiva si de orientare. Ceea ce pentru mine inseamna dreptate, justitie, valori absolute, libertate, fericire, pentru altcineva poate sa capete o cu totul si cu totul alta semnificatie.
Este in natura umana, sa ne definim propriile adevaruri si valori ale vietii. Pentru ca cel mai important este faptul ca adevarul este subiectiv.


Da, repet: ADEVARUL ESTE SUBIECTIV!

Este subiectiv asa cum toata viata imi este subiectiva si doar acceptand acest lucru, pot cu adevarat sa fiu obiectiv. Doar acceptand subiectivitatea adevarului, pot cu adevarat sa vad, sa imaginez si, cel mai important, sa inteleg perspectivele celorlalti.
Pentru mine viata este o provocare continua dintr-o multitudine de perspective. Ma provoc personal sa fac diverse lucruri pe care de multe ori le pot considera mai putin eficiente atunci trecute prin filtrul prezent de gandire. Insa mai tarziu stiu ca ele pun bazele unui process de evolutie. Provocarea inseamna evolutie, pentru ca fara a iesi din starea de confort, fara schimbare (teama de a schimba ceva) evolutia este inexistenta sau imposibila.
Eu, ca fiecare dintre noi, intampin de multe ori in planul personal, rezistenta la schimbari. Si este un lucru bun, cateodata drumul pe care mergi are nevoie de tarie, de rezistenta, dar cateodata trebuie sa o dai deoparte, pentru ca unul dintre adevarurile pe care le intalnesc este ca : “Daca fac acelasi lucru, obtin acelasi rezultat”. Interpretarea pe care o dau eu acestui dicton, este urmatoarea: trebuie sa incerc pana cand reusesc sa obtin un lucru, dar aplicand la fiecare incercare metode, instrumente, abordari diferite. Aplicarea aceluiasi tip de abordare sau de metoda, va conduce inevitabil la acelasi rezultat.

Intorcandu-ma la titlu si la asemanarea cu titlul cartii lui Preda, viata poate fi privita ca o prada, dar in modul pozitiv. Viata este o prada din punct de vedere al provocarilor si inteleg foarte bine ca drumul catre prada este la fel de important ca si prada insasi
La fel de bine vad si ca exista o multitudine de drumuri care ma pot duce la acelasi rezultat, si cred ca “oamenii iau intotdeauna cea mai buna decizie posibila”. Comparand acest principiu cu faptul ca adevarul este subiectiv, as putea spune ca oamenii aleg intotdeauna adevarul care este cel mai rezonabil, cel mai bine cu ei.

Accept sau schimb? Consider ca aceasta este de fapt intrebare de baza la care incerc sa imi raspund in fiecare situatie sau referitor la fiecare afirmatie. Este o provocare , pentru ca impulsul pe care il simt este initial de a incerca sa modific perspectiva celuilalt. Si uneori este bine, uneori este mai putin bine. De aceea raspunsul la aceasta intrebare este ca o provocare de schimbare.

Se intampla destul de frecvent sa dau un feedback si sa primesc de la persoana caruia ii accord acest feedback un raspuns de forma: adevarul este diferit de ceea ce relatezi tu sau intamplarea aceea s-a petrecut altfel sau alte moduri prin care incearca sa justifice sau sa imi schimbe propria mea perceptie. Eu stiu ca inainte de a acorda un feedback incerc sa cunosc foarte bine detaliile acelei situatii. Si atunci cand acord un feedback, imi exprim o parere subiectiva. Mi-a fost destul de greu sa accept aceasta perspectiva asupra adevarului, dar am descoperit ca este mai constructiv sa rezisti impulsului initial de a-l corecta pe celalalt in cadrul unei comunicatii. Secretul consta in: ascultare si acceptare.
Perspectiva pe care o accept este ca viata este o prada, un adevar subiectiv, o provocare la schimbare, un pas inainte un salt spre mai bine.

Doua intrebari sunt fundamentale pentru mine:
- Accept subiectivitatea adevarului?
- Ma provoc suficient ca schimbarile pe care le fac sa fie durabile?

Tu ce faci ca sa schimbi ceva pentru tine ? Te-ai gandit vreodata la treaba asta ti-ai pus intrebarea :Daca as face asta in alt fel privit din alta perspectiva din alt unghi oare cum ai vedea, sau ce ai vedea ? ...

Clepsidra - "Ganduri Imprumutate"

„Inca o saptamana s-a asezat confortabil in lumea trecutului meu, alaturi de cele mai multe din ele, adica in categoria "zile care nu au insemnat nimic".

Uneori senzatia timpului care trece pe langa mine este atat de puternica, incat parca aud secundele cum ticaie pe ceasul lui Cronos...Legat de maini si de picioare, sunt condamnat la a le asculta: o secunda, cu inca o secunda, cu inca una..pana ce se face un minut, si inca unul...Intr-o zi am luat o clepsidra si am intors-o in fata mea.Firecelele de nisip au inceput sa cada, formand un mic deal in partea inferioara.....

un firicel de nisip, cu inca unul,
cu o secunda, cu inca una....

Nisipul care cadea s-a metamorfozat incet incet in momentele care trec pe langa mine, si movila ce-o forma a devenit desertul prin care eu m-am ratacit cumva, candva...Oricat as fugi pe dunele ei, rascolind secundele cu talpa piciorului, nu reusesc sa ies de acolo si sa dau de ACUM, pentru ca timpul ticaie.Si daca el nu se opreste, nici secundele nu se opresc din caderea lor prin tunelul clepsidrei, alimentand desertul in care sunt, facandu-l tot mai intins intr-un mod mult mai alert decat as putea sa fug....


In felul acesta, imi petrec viata pe taramul sterp al secundelor insipide si inerte, incercand sa ma readuc in lumea animata, bogata in idei si oameni a prezentului.Sisif ar fi mandru!




Singurul lucru in miscare accesibil privirii mele e ceasul lui Cronos care, tinand locul soarelui pe cer, imi arata secundele care trec, si care se astearna in desertul meu...Incet incet, ele formeaza minute care pe nesimtite se transforma in ore, zile, luni si ani....Fara sa stiu cand, am ajuns sa calatoresc pe decenii de desert, si ceasul nu s-a oprit din ticait, anuntand sdalte secunde care pica, formand alte minute, sau chiar ore, zile luni si ani....




Poate as avea o cat de mica sansa atunci cand ceasul inceteaza sa anunte secunde care pica, si desertul nu s-ar mai marii....Doar ca in momentul in care timpul s-a oprit pentru mine, Cronos sigur isi va lua ceasul de pe cer, si fara lumina lui care sa ma ghideze, nu voi stii pe unde ar trebui sa o iau...


Deci, sunt ori intr-un desert nesfarsit dar luminat,
ori intr-un intuneric nesfarsit pe un desert limitat...


Ma intreb daca sunt stele care sa tina locul ceasului dupa ce va dispare.Nu am avut sansa sa stiu daca ele chiar sunt acolo, pentru ca de cand e desertul, e si ceasul pe cer, si nici ticaitul, nici lumina lui nu m-au parasit niciodata...





Nu pot sa risc, trebuie sa merg incontinuu, chiar daca pare imposibil, chiar daca nu stiu ce se va intampla dupa ce timpul meu va lua sfarsit....

Ultimul fir de nisip si-a facut loc

prin gatul clepsidrei pe care o priveam.

O noua saptamana incepe...

Una care intoarce clepsidra vietii

turnand secundele in continuare

peste desertul meu care tinde spre infinit....

Moartea vine cu trenul de 6 juma'

De moarte n-ai cum să fugi si nu ai unde sa te ascunzi de ea, te găseşte şi te pătrunde oricâte rugi tu îndrugi, ea face parte din tine, curge prin venele tale pe langa sângele tău nu-i ştii sensul cel rău incotromerge spre sau din inima ta si nici ziua când vine si speri totuşi să ai parte doar de un înger care sa te ia si sa te duca sus in locul unde e lumină si pace când viaţa-ţi trece în moarte

Toti speram la inaltarea spre ceruri desi pacatul si-a pus pecetea inca de la nastere pe sufletul nostru...Rugile, sufleul ce ne-a mai ramas, credinta in Dumnezeu, sunt cele ce ne vor salva de ingerii imbracati in mantie neagra, atunci cand ultima suflare va razbi zidul dintre viata si moarte.

Ne ducem toti cîte putin, mereu,

Catre-un liman de tihna si-mpacare,

Poate curînd va trebui si eu

Bulendrele sa-mi strîng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingasi si subtiri!

Si tu, pamînt! Si voi, cîmpii ca marea!

In preajma sorocitei adormiri

Eu unul nu-mi pot stapîni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus

Tot ce în trupuri sufletul adie.

Spun pace voua, salcii ce-n apus

Va oglinditi în apa purpurie.

Atît de multe gînduri am urzit,

Am scris atîtea cîntece visate

Si pe pamîntul trist sunt fericit

C-am respirat si c-am trait de toate.

Sunt fericit c-am sarutat femei

Si-am lenevit pe iarba parfumata,

Iar fiarelor, ca unor frati ai mei,

Eu nu le-am zdrobit capul niciodata.

Acolo stiu ca nu fosneste-n zari

Cu gîturi lungi de lebada, secara...

De asta-n preajma tainicei plecari

Eu ma-nfior si-mi simt adînc povara.

Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi

Nici holdele cu aur viu pe nume...

De asta poate mi-s asa de dragi

Toti oamenii cu care sunt pe lume.
(Serghei Esenin - Ne ducem toti)

Testul de inteligenta al lui Einstein

Prezumtii:



1. exista 5 case fiecare de alta culoare
2. in fiecare casa locuieste o singura persoana fiecare de alta nationalitate.
3. fiecare locatar prefera o anumita bautura, fumeaza o anumita marca de tigari si detine un anumit animal de companie.
4. nici una din cele 5 persoane nu are casa de aceeasi culoare cu alta, nu bea aceeasi bautura, nu fumeaza aceeasi marca de tigari si nu detine aceeasi specie de animal.
.
.
Se dau urmatoarele:
.
-- britanicul locuieste in casa rosie
-- suedezul are un caine
-- danezul bea cu placere ceai
-- casa verde se afla in stanga casei albe
-- locatarul casei verzi bea cafea
-- persoana care fumeaza “Pas Mal” are o pasare
-- locatarul casei din mijloc bea lapte
-- locatarul casei galbene fumeaza “Down Hill”
-- olandezul locuieste in prima casa
-- fumatorul de “Carlbrough” locuieste langa cel care are o pisica
-- locatarul care are un cal locuieste langa cel care fumeaza “Down Hill”
-- fumatorul de “Wind Fill” bea bere
-- olandezul locuieste langa casa albastra
-- germanul fumeaza”Rustguns”
-- fumatorul de “Carlbrough” are un vecin care bea apa.
.
.
Cine avea acvariul cu pesti?

Albert Einstein a conceput acest test. El sustinea ca 98% din populatia globului nu sunt in stare gaseasca rezolvarea. Tu din care categorie faci parte ....?

E PRIMARARA !!!

Mi-e draga luna mai, pentru ca intotdeauna incepe cu caldura,cu florile multe, cu glas de pasarele, cu sperante noi de viata, facandu-ne sa intelegem si sa ne dorim sa traim primavara. Si totusi, am invatat in fiecare primavara invie totul si in fiecare dimineata gasesti altceva nou.

Luna Mai este a cincea lună a anului în calendarul Gregorian şi una dintre cele şapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile.

Din punct de vedere astronomic, luna mai începe cu soarele în constelaţia Berbecului şi se sfârşeşte cu soarele în constelaţia Taurului.
Numele lunii mai provine din latină ,,Maius" care vine de la denumirea dată de Romulus senatorilor romani.

Grecii numeau luna Mai ,,Thargelion". În România, luna mai, popular, se numeşte Florar. Pe ogoare, în livezi, grădini şi podgorii activitatea este în toi, iar turmele de oi si cirezile de vite dau randament maxim.

A venit primavara e aici… se simte mirosul ei, ne invaluie pe toti. Eu stiu cand a venit primavara cand incep sa uit foarte usor, cand sunt extrem de distrat, cand imi vine sa fac tot felul de nazbatii ca un copil care descopera ceva nou si nu se lasa pana nu incearca acel ceva.

De cele mai multe ori mi-e greu sa ma concentrez, visez minute intregi cu ochii deschisi dar tot primavara ma indragostesc. Oare va recunoasteti si voi in descrierea mea?

Ma indragostesc de o floare, ma indragostesc de un copac inflorit, ma indragostesc de zambetele oamenilor, ma indragostesc de o persoana deosebita, ma indragostesc de VIATA. E minunat sentimentul acesta de redescoperire, de reintinerire, imi place ca pot sa ma scutur de toate ,,frunzele uscate", de toate ,,crengile" care nu imi mai sunt utile, fac o curatenie atat in exterior cat mai ales in interior.

Ce intrebari iti pui tu primavara?

Eu ma intreb in primul rand de ce imi este dor. Daca imi este dor de soare incerc sa il simt cum ma mangaie, daca mi-e dor de un copac inflorit ma opresc sa il admir, daca simt ca am pierdut ceva din mine, incerc sa vad ce anume si cum pot sa reinviu acel sentiment.
Primavara iubesc pur si simplu, iar “iubirea este curgere” dupa cum zice Deepak Chopra.

Iubim tot timpul dar primavara parca totul din jurul nostru ne indeamna sa ne manifestam iubirea. In aceasta perioada devenim mai sensibili, ne dorim aceea renovare interioara dar parca ne e groaza sa o facem pentru ca vom face intai mizerie, pentru ca va trebui sa renuntam la anumite lucruri si nu vrem asta.
In aceasta perioada imi doresc sa vad in jurul meu oameni fericiti, oameni care zambesc, oameni care iubesc. Am gasit o practica simpla a unei calugarite budiste din America, Pema Chodron, care sa ma ajute sa fac acest lucru, sa transmit oamenilor sa fie fericiti. E minunata aceasta practica si sper sa o incercati si voi.

,,Mergi pe strada cu intentia de a fi cat se poate de deschis catre oricine. Aceasta este o practica pentru a fi mai cinstit cu tine insuti si a fi mai disponibil din punct de vedere emotional fata de ceilalti.
Pe masura ce mergi… ai sentimentul ca zona inimii si a pieptului iti sunt deschise. Cand treci pe langa oameni, ai putea chiar sa simti o legatura subtila intre inima ta si a lor, ca si cum ati fi legati printr-un fir invizibil. Ai putea sa gandesti “Sa fii fericit”, cand treci pe langa ei. Ideea principala este sa ai un sentiment de interconexiune cu cei pe care-i intalnesti. "



Observati, fara a judeca, gandurile si sentimentele ce apar pe masura ce trecem pe langa fiecare persoana.

Aceasta practica te va elibera, te va ajuta sa te bucuri de primavara alaturi de alti oameni fericiti. Daca am transmite altora astfel de ganduri curate, ce frumoasa ar fi viata noastra, nu-i asa?