Funeraliile pr. Petru Mareş(Mosul Meu)

Pr. Petru Mareş, care a trecut la Domnul joi, 17 septembrie 2009, a fost condus pe ultimul drum luni, 21 septembrie 2009.

Liturghia de înmormântare s-a celebrat în biserica "Sfântul Anton" din Faraoani, în care au fost prezenţi o mare mulţime de credincioşi din satul natal al părintelui decedat, din parohiile învecinate şi din localităţile unde a slujit: Bacău, Valea Seacă etc. Liturghia, care a început la ora 10.30, a fost prezidată de PS Petru Gherghel, alături fiind PS Aurel Percă, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, şi PS Anton Coşa, episcop de Chişinău. În prezbiteriu au stat: pr. Iosif Mareş, frate al preotului răposat, majoritatea colegilor dintre cei 12 care mai sunt în viaţă, pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, şi pr. Vasile Rediu, decan de Traian. Au fost prezenţi, de asemenea, reprezentanţi ai ÎPS Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, şi preoţi din Arhidieceza de Bucureşti.

Satul era îmbrăcat ca în zi de sărbătoare, cu covoare pe garduri şi icoane la porţi. Biserica era arhiplină: călugări şi călugăriţe, oaspeţi din Italia şi din Austria, credincioşi, unii îmbrăcaţi în costume naţionale, oficialităţi. Cei aproape 175 de preoţi au înconjurat sicriul părintelui Mareş, care era în faţa altarului. În jurul sicriului erau flori şi multe coroane.

După cuvântul de salut al episcopului diecezei, pr. Isidor Dâscă a dat citire biografiei pr. Petru Mareş, moment urmat de cântarea psalmilor pentru defuncţi şi ascultarea cuvântului Domnului.

Predicatorul, PS Anton Coşa, a pornit de la un text din evanghelie: "Să nu se tulbure inima voastră, credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine". "Aceste cuvinte, a subliniat predicatorul, vin să ne întărească în credinţă şi pe noi, cei care participăm la acest moment, la înmormântarea acestui urmaş al apostolilor". Apoi, PS Coşa a spus că cei care l-au cunoscut pe părintele Mareş au descoperit în el o imagine vie a lui Cristos, pe faţa lui strălucea mereu bucuria. În biserică sunt persoane care, într-un fel sau altul, au fost legate de persoana părintelui răposat: credincioşi din Parohia Bacău centru, comunitatea unde a lucrat 15 ani, credincioşi din satul natal pe care l-a iubit foarte mult. A fost un confrate vrednic, exemplu, pentru mulţi, a fost călăuză. Experienţa de boală şi suferinţă pe care a trăit-o în ultima vreme l-a apropiat şi mai mult de Dumnezeu. Prin tot ce a făcut, a dat mărturie despre Dumnezeu. Va rămâne ca un mare luptător pentru cauza lui Cristos. În final, predicatorul a subliniat că părintele decedat a putut să spună la fel ca apostolul Paul: "Am luptat lupta cea bună, mi-am păstrat credinţa". Este ca un fel de testament pe care ni-l lasă. El ne poate motiva şi pe noi, cei de azi, în propria luptă până vom ajunge la capăt.

La Ofertoriu, corul Parohiei Faraoani a intonat cântarea "În mâinile lui am pus viaţa mea, el singur este stânca mea", cuvinte care exprimă o caracteristică a vieţii părintelui răposat.

PS Petru Gherghel, în cuvântul de final, a arătat că părintele Mareş a ales să fie lângă Cristos de la început până la sfârşit. A făcut sacrificii mari pentru a apăra Biserica şi libertatea religioasă. A precizat că, în anul 2001, când a descoperit boala şi a trebuit să meargă la operaţie, a lăsat un testament pe care apoi l-a reînnoit. A dat apoi citire câtorva cuvinte din testament: "Cuvânt final. Am acceptat voinţa Mântuitorului Isus. Am pregătit acest moment cât a fost posibil. Cred că milostivirea lui Dumnezeu mă va însoţi şi mă va întări până la capăt. Aş dori ca la înmormântare să fie o atmosferă senină, când trupul meu va fi pus la locul unde voi aştepta învierea. La bună revedere". Acest cuvinte, a subliniat episcopul, sunt ca un gând, ca o chemare: să nu uităm să fim ucenicii lui Cristos, urmându-l până la cruce. Când suferinţa a crescut, pr. Petru a mărit bucuria de a-l sluji pe Cristos. Cei care l-au întâlnit, au putut vedea faţa preotului care a ales să slujească cu bucurie. A fost caracterizat de disponibilitate şi mulţumire în drumul său de credinţă. Pr. Mareş este un îndemn la curaj, pentru că prin suferinţă şi jertfă nu se pierde nimic, ci se câştigă. Episcopul a transmis în final gândul de comuniune al cardinalului Fiorenzo Angelini (preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari).

PS Cornel Damian a adus salutul şi comuniunea în rugăciune a ÎPS Ioan Robu, precum şi sentimentele lui de recunoştinţă pentru munca părintelui Mareş în formarea preoţilor care slujesc în Arhidieceza de Bucureşti.

Pr. Ioan Fărcaş a transmis omagiul şi recunoştinţa Bisericii Române Unite cu Roma, subliniind că părintele Mareş a fost la Blaj, ţinând exerciţi spirituale la studenţi şi la călugăriţe. "Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că l-am cunoscut şi l-am avut ca expresie a bucuriei, căci, aşa cum spune sfântul Augustin, Tristeţea este gândul la mine, bucuria este gândul la tine", a încheiat părintele protopop.

În final, părintele Iosif Mareş a mulţumit tuturor, precizând că trebuie să fim plini de recunoştinţă că l-am avut printre noi, pentru că Dumnezeu l-a oferit ca un cadou Bisericii sale şi satului Faraoani. Vocea lui a reuşit să pătrundă în multe suflete.

După sfânta Liturghie, sicriul cu trupul neînsufleţit al pr. Petru Mareş a fost purtat în procesiune spre cimitirul comun al satelor Faraoani şi Valea Mare. Impresionantă era procesiunea care se întindea pe aproape un kilometru. Sicriul a fost aşezat în cimitirul care are cea mai veche biserică din dieceză, cu hramul Sfântul Martin. Aici părintele aşteaptă învierea de apoi.

* * *

Pr. Petru Mareş s-a născut în anul 1940. A fost sfinţit preot în anul 1965. A slujit la Focşani, Oituz, Iugani, Bârlad, Valea Seacă, spiritual în Seminarul din Iaşi, în Seminarul mic şi la Liceul Catolic din Bacău, director naţional a Operelor Misionare Pontificale, responsabil cu viaţa consacrată în Dieceza de Iaşi.

A luat poziţie în vremurile grele împotriva regimului ateu. A scris în revistele din Italia şi a vorbit la Radio Europa liberă despre nedreptăţile din ţară şi despre îngrădirea libertăţii religioase.

A predat la Iaşi, Cluj, Roman şi Bacău (Facultatea de Teologie Didactică, Seminarul mic). A ţinut conferinţe, exerciţii spirituale, misiuni şi a predicat. A fost responsabil coordonator al Comisiei Diecezane pentru Cler, membru al Consiliului Prezbiteral.

S-a preocupat de presa catolică. A publicat în "Lumina creştinului". A scris câteva cărţi: Meditaţii din Faptele Apostolilor (1997). Ce sfinţi sărbătorim mâine? Lunile ianuarie-aprilie, iulie şi decembrie; Un răspuns la chemare (2003, o carte despre pr. Rafael Friedrich); a tradus enciclica Fiedei donum a lui Pius al XII-lea.

A fost un simpatizant al Ordinului Carmelit. A făcut parte din Comisia pentru Cauza de Canonizare a Veronicăi Antal. A scris în ziarele din Bacău, a participat la emisiuni de televiziune şi a prezentat la Vatican, în anul 1997, icoana Maicii Domnului din stema oraşului Bacău.

În anul 2005, împreună cu colegii săi, a sărbătorit 40 de ani de slujire în via Domnului. Cu această ocazie, a scos o broşură dedicată acestui aniversar.

Pr. Cornel Cadar

Mai multe imagini puteţi vedea în albumul foto.

* * *

Liturghie cu requiem la Bacău

Rugăciunea, lacrimile şi florile sunt câteva dintre elementele care au marcat Liturghia de duminică, 20 septembrie 2009, de la ora 10.30, din biserica "Sf. Petru şi Paul" - Bacău. Prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, la Liturghia cu requiem pentru pr. Petru Mareş, al cărui sicriu se afla încă în biserică, au participat numeroşi preoţi, seminarişti şi credincioşi.

"O pierdere pentru noi, dar un câştig pentru cer. A aşteptat de mult întâlnirea cu Domnul şi spunea tuturor că este pregătit pentru acest moment" - mărturisea părintele decan la începutul sfintei Liturghii, referindu-se la moartea părintelui Mareş. Ca un gând de mulţumire pentru tot ceea ce Dumnezeu a realizat prin el şi pentru a se putea bucura cât mai curând de vederea feţei Domnului, duminică, 20 septembrie, a fost celebrată la Bacău o Liturghie cu requiem pentru odihna părintelui. Începând cu anul 1994, el s-a stabilit în Parohia "Sf. Nicolae" din Bacău, de unde a exercitat diferite misiuni în Biserica Universală şi în Biserica locală. Mulţumea credincioşilor prezenţi la această Liturghie dă mărturie despre cât de aproape este părintele de inima băcăoanilor.

În după-amiaza zilei în care a decedat, sicriul cu trupul său a fost depus în biserica "Sf. Petru şi Paul". De dimineaţa până seara târziu, copii, tineri şi adulţi au intrat în biserică aducând flori şi înălţând rugăciuni. A fost deosebit de impresionant când câteva clase de elevi de la diferite licee din oraş au venit cu profesorul lor să se roage împreună în biserică pentru părintele. Preoţi, seminarişti, surori, asociaţii religioase s-au rugat în fiecare zi lângă sicriu. În jurul lui s-au adunat în aceste zile multe coroane şi flori.

Liturghia de duminică, de la ora 10.30, a fost prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Alături de el, în prezbiter, s-au aflat pr. Iosif Mareş - fratele părintelui decedat, pr. Isidor Dâscă - decan de Bacău, şi mulţi preoţi din parohii, de la Seminarul Mic şi de la institutele religioase. Biserica a fost arhiplină, fiind prezenţi şi seminariştii de la liceu. Corul a fost la înălţime, fiind intonate cântări de mare fineţe muzicală.

În numele întregii comunităţi, părintele Isidor Dâscă i-a mulţumit părintelui Petru Mareş pentru slujirea, disponibilitatea şi dăruirea cu care s-a implicat în viaţa spirituală a parohiei. Aplauzele credincioşilor au completat cuvintele de mulţumire, dând de înţeles încă o dată cât de mult l-au iubit credincioşii din Bacău.

Pr. Iosif Mareş le-a mulţumit în numele fratelui său tuturor celor care s-au îngrijit de el în ultima parte a vieţii, când suferinţa şi boala l-au ţintuit pe patul suferinţei. Au fost amintiţi seminariştii, care zi şi noapte au stat la dispoziţia părintelui, slujindu-l cu pe un "tată", surorile, care s-au îngrijit cum au putut mai bine ca părintele Petru să nu simtă amprenta bolii, şi, bineînţeles, părintele decan, care i-a pus totul la dispoziţie. Şi-a exprimat apoi dorinţa ca toţi cei prezenţi să se molipsească de optimismul fratelui său.

În ropot de aplauze, sicriul cu trupul părintelui a fost purtat de preoţi spre ieşirea din biserică, de unde, cu o maşină mortuară, a fost purtat spre satul natal, Faraoani, urmând ca luni, 21 septembrie 2009, la ora 10.30, să se desfăşoare Liturghia de înmormântare.

Vestea morţii părintelui Petru Mareş a venit ca un fulger pentru întreagă lume catolică şi ortodoxă din România şi nu numai. Pentru mulţi dintre băcăoanii care l-au cunoscut, vestea morţii a fost ca un şoc. În redacţia unui trust media din Bacău s-a făcut linişte de mormânt la aflarea tristei veşti, iar redactorii îşi şopteau unul altuia: "Nu se poate, parcă mai ieri a fost la emisiune!". În seara zilei în care a trecut la Domnul, un post TV din Bacău, în memoria părintelui, dădea deja secvenţe de la multele emisiuni la care participase. Un cameraman care a venit să ia câteva imagini cu părintele decedat mărturisea: "Nu-mi vine să cred! Era o prezenţă atât de caldă şi îl simţeam atât de aproape!"

Iată alte câteva mărturii ale unor băcăoani:
- "Pentru lumea catolică a murit un geniu religios...." (Pr. Ştefan Erdeş, într-un interviu la TV Bacău)
- "Nu-l voi uita niciodată. Oricât ai fi fost de trist şi descurajat, ştia să te încurajeze şi să te facă să zâmbeşti. Era mereu vesel şi senin." (Lenuţa)
- "Îl vedeam de multe ori cu câtă gingăşie se îngrijea de florile ce le avea pe pervazul geamului. Mă gândeam că o să trăiască 100 de ani... Îmi pare rău pentru el. Dumnezeu să-l fericească!" (Maria)

Redacţia Biserica şi Viaţa, Bacău

* * *

Vă iubesc

La începutul lunii septembrie, de pe patul suferinţei, când cu greu mai reuşea să silabisească, părintele Petru Mareş a dat un interviu revistei Biserica şi Viaţa despre chemarea sa la sfânta Preoţie.

- Ce v-a determinat să mergeţi la Seminar şi ce v-a marcat în timpul Seminarului?
Chemarea este ceva care te cucereşte şi te determină să te dăruieşti. Am fost coleg de clasă şi cu PS Petru Gherghel şi am trăit multe momente grele împreună. Seminarul a fost într-adevăr o perioadă grea; eram supuşi la multe probe. În cele din urmă am reuşit: Mântuitorul ne-a ales, iar noi am lăsat totul.

- Care este cel mai important lucru pentru un preot?
Preoţii să-şi iubească preoţia, iar iubirea să o exprime în toate formele posibile. Să zâmbească tuturor şi să se apropie de toţi, pentru ca astfel să potolească foamea lumii.

- Dacă ar fi să le sugeraţi ceva preoţilor, ce le-aţi spune?
Este un defect mare acela că multe din lucrurile pe care le trăiesc nu le scriu şi astfel se uită şi trec neobservate. Când am făcut 40 de ani de preoţie, am scris o broşura cu istoria tuturor colegilor mei preoţi. Atunci tocmai trecusem printr-o suferinţă grea şi am înţeles că erau atâtea lucruri care nu s-ar fi spus niciodată dacă n-ar fi fost scrise.

- Ce v-a bucurat cel mai mult în viaţă?
Am lucrat mult pentru Sfântul Scaun, timp în care am luat contact cu Biserica Universală. Papa Ioan Paul al II-lea m-a numit director al Operelor Misionare Pontificale şi capelan pontifical. Am întrebat pentru ce am primit această numire şi mi s-a răspuns: "Pentru fidelitatea dumneavoastră faţă de Biserică!"

- Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce aţi face?
Oh, dar asta este imposibil! Sunt foarte mulţumit de locurile şi situaţiile în care Dumnezeu m-a pus să trăiesc. Tot preot aş vrea să fiu! Vă mulţumesc tuturor şi îl rog pe Dumnezeu să mă ierte şi să cântărească viaţa mea cum vrea el. Vă iubesc!

A consemnat pr. Petru Tamaş

* * *

Reflecţie: Pr. Mareş - un preot al credinţei şi al autenticităţii

Retrăiesc momente petrecute la umbra unui "stejar" chemat pr. Petru Mareş. L-am cunoscut mai îndeaproape acum 16-17 ani în urmă. O persoană calmă, disponibilă şi simplă. Trăsături specifice unei personalităţi blânde, gingaşe, care te inspira să te apropii, să asculţi, să meditezi şi să pui în practică ceea ce ai ascultat. Emana o căldură interioară care te făcea să-ţi deschizi porii sufletului şi să te laşi învăluit de ceea ce descopereai. Mărturisirea de credinţă pe care o respirai ascultându-l nu te putea lăsa indiferent. Era un om al rugăciunii, al liniştii interioare, al seninătăţii, al credinţei, dar, mai ales, era un om al bunătăţii şi al sfatului. Mi-a rămas imprimat în minte chiar şi după ani aceste trăsături şi le port cu mine oriunde mă aflu. În pelerinajul Sfinţiei Sale pe acest pământ a încercat să pătrundă cât mai adânc misterul lui Cristos pe care zi de zi îl celebra pe altar şi-l descoperea în activităţile pe care le desfăşura. A luptat, s-a străduit să fructifice talanţii primiţi şi acum contemplă minunăţiile Creatorului în care a crezut din adâncul inimii. Textul poeziei "Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi" redă succint principiile de viaţă a unui preot. Este un îndemn de a fi şi de a trăi viaţa de preoţie, lucruri pe care pr. Mareş s-a forţat şi a luptat pentru a fi coerent şi a ajunge senin la destinaţie.

Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi

Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi,
înseamnă să-i mângâi pe cei întristaţi
cu sfaturi alese din Sfânta Scriptură,
speranţă să fii la cei disperaţi.

Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi,
e jertfa ce-odată a fost pe Calvar,
coroană de spini ce Cristos a purtat-o,
e coasta străpunsă, izvorul de har.

Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi,
coruptă şi plină de orice păcat,
tărie, credinţă, curaj în ispită:
acestea sunt arme ce ai de luptat.

Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi,
înseamnă Maria la ea să alergi,
e veşnica pavăză contra satanei,
succesul, credinţa cu ea le culegi.

Să fii alt Cristos înseamnă credinţă
ce-ţi dă bucurie şi sprijin deplin,
e cerul senin, e-azurul de seară,
un suflet de preot un spirit divin.

Da aşa este. A fost un alt Cristos în lumea de astăzi care a ştiut să dea din plinătatea inimii. Spiritul Sfinţiei Sale acum se odihneşte cu cei care pe altarul de jertfă al fiecărei zile au dat mărturie de acela în care au crezut şi pe care l-au slujit: Dumnezeu făcut om. Domnul să-l odihnească în pace.

Cecilia Robu

* * *

Date biografice

S-a născut la 28 iunie 1940 la Faraoani - Bacău. A absolvit Şcoala generală de 7 clase în anul 1954, la Valea Mare, Şcoala de Cantori în anul 1959, la Iaşi, şi Institutul Teologic din Iaşi în anul 1965. A făcut studii postuniversitare la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, Italia, unde a obţinut licenţa în teologie spirituală, doctoratul în teologie (specializarea spiritualitate). A fost sfinţit preot la 29 iunie 1965 de ep. Marton Aron. A activat ca vicar la Focşani (1 noiembrie 1967 - 1 noiembrie 1972), Oituz (1 noiembrie 1972 - 1 iunie 1978), colaborator la biserica "Sfântul Martin" din Roma, Italia (1 iunie 1978 - 25 iulie 1986), vicar la Iugani (25 iulie 1986 - 30 iulie 1988), vicarius expositus la Bârlad (30 iulie 1988 - 31 iulie 1989), paroh la Valea Seacă (1 august 1989 - 22 septembrie 1990), director spiritual la Institutul Teologic din Iaşi (22 septembrie 1990 - 29 septembrie 1994), director spiritual la Seminarul din Bacău şi Liceul Catolic din Bacău (29 septembrie 1994 - 1 iulie 1997), director naţional pentru Operele misionare Pontificale în cadrul Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor (13 iunie 1997 - 27 noiembrie 2008), colaborator parohial la Bacău "Sfântul Nicolae" (29 septembrie 1994 - 17 septembrie 2009). La 4 februarie 2002 papa Ioan Paul al II-lea l-a cooptat între capelanii săi. În dimineaţa zilei de 17 septembrie 2009, la ora 10.20, având alături un grup de preoţi şi seminarişti care se rugau Rozariul, în casa parohială din Bacău "Sfântul Nicolae", a trecut la cele veşnice. Un cancer necruţător pe care îl purta de câţiva ani l-a răpus.

Părintele Petru Mareş şi-a trăit preoţia. A rămas în memoria celor mai mulţi ca un preot disponibil, mereu optimist, plin de bucurie, dispoziţii pe care le transmitea şi celor din jur. Cu toate suferinţele, a fost senin, spunând mereu că este gata să se întâlnească cu Acela pe care l-a iubit şi l-a slujit.

În cursul zilei de 17 septembrie 2009, trupul neînsufleţit al părintelui a fost depus în biserica "Sfinţii Petru şi Paul" din Bacău, unde a rămas până duminică, 20 septembrie. La ora 10.30, duminică, s-a celebrat o Liturghie solemnă cu requiem, prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. După sfânta Liturghie, sicriul cu trupul părintelui a fost purtat spre biserica "Sf. Anton de Padova" din Faraoani.

Să se odihnească în pace!

*Acest text l-am postat im memoria celui care a fost fratele bunici mele. Dumnezeu sa il aiba in seama!

RABDAREA TIMPULUI TRECUT

.
.
.
Da-mi un titlu mai bun de atat, asta nu e adevarat, sau ma pot folosi de cuvantul "parea" si sa-ti spun " pe bune" ca pentru mine nimic nu se desfasoara la viteza normala. In aceste momente cazatoare spre un pat ce vrea sa ma intoxice cu somn, ceasul bate mult prea atent, functioneaza in miscari libere, iar o secunda e mai nesimtita decat alta.Este ora 01:32 AM lumea pe strada se indreapta obosita spre casa, eu am ajuns deja si acum ma cheama patul...

Rezist cu insomnia mea ce va tine pana cand voi vrea, iar matinalii se vor irita, o sa ma incarce altii cu energie. Cafeaua nu mi s-a prezentat cu prospetime, nu o servesc de fel, iar energizantele imi sunt lasate prin magazine, consumatile voi.

Sa vorbesc despre timp? Despre ceva ce nu exista si care e doar creat de noi? Despre un etalon ce ne pacaleste atunci cand adormim cu ochii deschisi? Parca nu-mi vine, nu ma doboara ideile, stau cuminti pana cand soarele imi inunda somnolenta si ma face sa ma indrept spre pamant, parchet in cazul meu. Nu, cedez, nu inca.

Timpul asta ma chinuie, imi face rani mentale si se jeleste tot la mine. E complicat in simplitatea lui si face totul exact pe dos.

Cativa se distreaza, cativa mor de foame, si multi exploreaza, visele, ca net-ul e picat si el in amortire, desi poti trage totul la viteze mica , mare , cum doresti ...

Pentru un nemuritor, timpul e la fel de nerabadator. Pentru inexistenta, timpul nu exista, imposibilul da!

Scurt si la obiect, imi cer portia mea de HOLD, nu vreau ca timpul sa mai comenteze, poate cineva il va concedia o vreme, sau ii va da o vacanta, sa lase fericirea'n pace, sa traiasca momentul mai mult, sa se exprime senzatia, sa se imortalizeze la nesfarsit, sa se dezvolte si sa se rupa de realitatea, sa fie un vis cu capul in nori si cu picioarele pe pamant, atat de mult sa evolueze necunoscutul.

Fara motiv, nu mai am rabdare, vreau nori pufosi, vreau evadare...

FOTOGRAFIE IN VITRINA

Oricine a iubit cu adevarat o persoana, stie ca acea persoana nu poate fi uitata, indiferent daca intervine alta persoana sau un motiv. Cu atat mai mult daca aceasta realitate a avut loc intre soți. .
Iți facusei atatea planuri. Era genul de persoana in prezenta careia nu te puteai plictisi. Mereu inventiva, mereu pusa pe sotii, gata intotdeauna sa sara in ajutor celor care aveau nevoie, te facea sa te simti o persoana speciala in fiecare moment. .
Caracterizarea ei , nici nu sti ce sa spui ca nu cumva sa uiti vreun detaliu. In preajma ei nu puteai sa nu iubesti si sa te simti in al noulea cer. .

Era tipul de femeie modesta nu cu figuri si fite cu toate ca era extrem de frumoasa pentru ea nu frumusetea conta . Dar sa revenim la realitate cam asa gandeai despre ea cand ai cunoscut-o si cat timp ai fost cu ea, dar acum ce parere ai despre ea: asa e ca nu mai e la fel orice ar spune alti, ca omul nu se schimba asa de usor. Corect! Atunci asa a fost de la inceput numai ca tu nu ai vazut orbit fiind de iubire. .
Acum dincolo de toate acestea ai ramas cu o fotografie ramasa din greseala la tine dar ce sa faci cu ea, oricum stiu ca daca acum s-ar intoarce la tine ar fi in zadar nu cred ca ai mai dori sa fi cu ea dupa tot ce a facut. Stai linistit nu vei nici primul si nici ultimul am fost si eu ca tine si cred ca voi mai fi, viata e imprevizibila si nu uita: ,,femeia este ca un bibelou daca nu umbli usor risti sa se sparga” … …

11 SEPTEMBRIE O ZI DE COSMAR

Atentatele de la 11 septembrie

Au fost o serie de atacuri sinucigaşe coordonate de Al-Qaeda împotriva Statelor Unite care au avut loc la 11 septembrie 2001. În dimineaţa acelei zile, 19 teroristi Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri. Teroriştii au preluat controlul avioanelor, prăbuşind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele de la bord şi mulţi alţi oameni care lucrau în clădiri. Ambele clădiri s-au prăbuşit în decurs de două ore, distrugând şi avariind şi alte clădiri din jur. Teroriştii au prăbuşit un al treilea avion înclădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lângă Washington, D.C. Al patrulea avion s-a prăbuşit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri şi membrii echipajului au încercat să recâştige controlul avionului, pe care teroriştii îl îndreptaseră spre Washington, D.C. Nu au existat supravieţuitori ai zborurilor.

În total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriştii. Majoritatea covârşitoare ale celor morţi erau civili, inclusiv cetăţeni din 90 de ţări. În plus, moartea de cancer pulmonar a cel puţin a unei persoane a fost considerată de un medic legist a fi cauzată de expunerea la praful ridicat în urma prăbuşirii World Trade Center. Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un ,,Razboi impotriva terorismului”, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adăpostea terorişti al-Qaeda, şi adoptând legea USA PATRIOT Act. Multe alte ţări şi-au întărit şi ele legislaţia antiteroristă şi au extins puterile forţelor de aplicare a legii. Unele burse americane de acţiuni au rămas închise în toată săptămâna atacurilor, şi au anunţat pierderi enorme după redeschidere, mai ales în industriile

transporturilor aeriene şi de asigurări. Distrugerea spaţiilor de birouri în valoare de miliarde de dolari a cauzat pagube serioase economiei districtului Lower Manhattan.

Avariile Pentagonului au fost reparate în decurs de un an, iar Monumentul Pentagonului a fost construit în acel loc. Procesul de reconstrucţie a început la World Trade Center. În 2006, s-a ridicat un nou turn de birouri în locul clădirii 7. Clădirea 1 World Trade Center este în construcţie şi, cu o înălţime 541 m la terminarea sa în anul 2011, va deveni una dintre cele mai înalte clădiri din America de Nord. Iniţial, se dorea să se mai construiască încă trei turnuri între 2007 şi 2012 în zonă.

Pe 11 septembrie 2001 o mare nenorocire a lovit exact in mijlocul inimii Statelor Unite ale Americii. Poate ca cineva sa fi prevazut aceasta mare nenorocire?

Nostradamus si-a grupat catrenele in "centurii", dupa cum le-a numit el, dar acest lucru n-avea nici o legatura cu perioadele de 100 de ani. Fiecare centurie cuprindea 100 de catrene. In fine, asta nu prea are vreo importanta, tot ceea ce vreau sa zic este ca am studiat mai multe catrene ale lui Nostradamus. Din cateva catrene am luat cateva versuri care se refereau ori la "Cel de al treilea razboi mondial" sau la "Multe nenorociri asupra Marelui Oras".

Al treilea razboi mondial

Iata un exemplu al modului in care Nostradamus obisnuia sa ascunda ceea ce avea de spus in spatele unor cuvinte


"Cand armele si documentele vor fi inchise intr-un peste,
Un barbat va iesi din el
Care va porni razboi.Flota sa va veni
De departe, de pe cealalta parte a marii, (...)"

Acest prim vers poate fi interpretat ca semnificand faptul ca razboiul va incepe in acest secol, dat fiind faptul ca versul are un sens derivat: cand Marte si Mercur vor fi in conjunctie cu Pestii, barbatul isi va face aparitia.Ni se arata ca evenimentul a avut loc acest secol.

O alta privire asupra celui de-al treilea razboi mondial

Orientul va venii...
"Va traversa cerul,apa si zapada
Si va lovi lumea intreaga (...)"

Acest catren inspaimantator are legatura cu cel precedent.Orientul i-ar putea insemna chiar pe cei de pe fostul Imperiu Persan.


New York

Se admite faptul ca atunci cand Nostradamus mentiona un loc numit Noul Oras, el vorbeste despre New York.In timpul sau toate celelalte mari orase fusesera deja construite.

"Va zgudui imprejurimile Noului Oras
Doua stanci se vor razboi pentru multa vreme
Apoi Arethusa va inrosi un nou fluviu."

Comentatorii spun ca numele Arethusa folosit de ,,profet" il desemneaza pe zeul razboiului Ares sau chiar Statele Unite ale Americii.Noul fluviu despre care ne vorbeste ar putea insemna pur si simplu un fluviu de sange.

Toate versurile puse la un loc:

"Cand arme si documente vor fi inchise intr-un peste
Un barbat va iesi din el
Care va porni razboi.Flota sa va veni
De departe, de pe cealalta coasta a marii
(Orientul va veni)
Va traversa cerul,apa si zapada
Si va lovi lumea intreaga

Astazi 11 septembrie 2009 se implinesc 8 ani de la marele atentat terorist asupra Americi, Asupra World Trade Center si Pentagon. Ziua de doliu national in Statele Unite ale Americi si cred ca si in lumea intreaga se aminteste azi despre cei morti fara nici o vina in alec cuplit atentat.

POEZIE DE DRAGOSTE - POESIA D'AMORE - POETRY LOVE

Esti steaua ce ma lumineaza in fiecare
noapte cu lumina poleita de argint,
Esti cea mai firava si mai sclipitoare
raza de soare ce ma trezeste in fiecare dimineata.
Esti roua de pe frunzele florilor trandafirii
ce-mi saruta si-mi mangaie obrazul,
Esti floarea ce infloreste in inima mea.
Esti stropul de ploaie ce ma trezeste din
visul meu adanc si placut precum zambetul tau.
Esti spuma valurilor vietii ce se spulbera
in inaltimea vazduhului albastru
ce cuprinde cu intensitatea sa aripa franta
a unui suflet fugit din lumea inlantuita a tristetii.
Esti un vis hoinar ratacit in mintea mea,
Esti roua diminetilor tarzii incendiate de soare.
Esti frunza pe care o tin intre degete,
Esti raza de soare ce-mi maingaie privirile.
Esti ultima silaba pe care o rostesc inainte de a te visa.

TE IUBESC!!!

Sei la stella che mi illumina
ogni sera con la tua luce di argento,
Sei la più fragile e luccente
Sei il sole che mi sveglia ogni mattina
Sei la rugiada sulle rose
che mi bacia e mi accarezza la guancia
Sei il fiore che fiorisce nel mio cuore
Sei la goccia di pioggia che mi sveglia
dal mio sogno profondo e piacevole come il tuo sorriso.
Sei la schiuma delle onde della vita che si spolvera
alla altezza l'aria azzurro
che comprende con la sua intensità l' ala ferita
di un' anima scapata dalla mondo incatenato della tristezza
Sei un sogno vagante scomparso nella mia mente
Sei la rugiada del mattino tardi incendiate dal sole
Sei la foglia che tengo tra le dita
Sei il raggio di sole che mi accarezza occhi
Sei l'ultima sillaba che dico prima di sognarti.

TI AMO !!!

You're the star that enlightens me
every night with your light silver
are the most fragile and most brilliant
You are the sun as I wake up every morning.
dew on leaves, flowers are roses
Why are you kissing and caressing my cheek,
You're flower blooms in my heart.
You drop of rain that wakes me in
my dream deep and pleasant as your smile.
wave foam life what you scatter
in height the air blue
comprising the intensity broken wings
a soul fled chained world of sorrow.
're a dream wanderer lost in my mind,
late mornings dew are burnt by the sun.
leaves that are held in fingers,
You are my sunshine you maingaie eyes.
last syllable that you speak before you dream.

I LOVE YOU!!!

*
Sper sa nu ma criticati pentru faptul ca nu sunt un bun translator , care esti mai bun te rog sa ma ajuti.

Spero che non mi critichi per non essere un buon traduttore, si sta meglio please help me.

I hope you do not criticize me for not be a good translator, you are better please help me.

*Multumesc pentru ajutorul dat la traducerea in limba italiana domnisoarei-i Lavinia

A VENIT TOAMNA !!!

Toamna este unul din cele patru anotimpuri ale climei temperate. Este anotimpul care face legătura între vara si iarna

În emisfera nordica toamna începe în jurul lunilor august/septembrie pe când în emisfera sudica începutul toamnei este considerat în jurul lunii martie. În această perioadă frunzele foioase încep să cadă. Acestea se îngălbenesc, treptat capătă o culoare roşiatică sau brună după care cad. De aceea, în America de Nord toamna este numită şi fall însemnând cădere. Este anotimpul în care zilele devin din ce în ce mai scurte şi mai răcoroase, nopţile devin din ce în ce mai lungi şi mai friguroase iar în unele ţări precipitaţiile tind să crească treptat.

Astronomic, unele ţări vestice consideră că toamna începe cu echinoctiulde toamna (23 septembrie) în emisfera nordică şi echinoctiul de primavara(21 martie) în emisfera sudică, terminându-se în emisfera nordică în ziua solstitiul de iarna (21 decembrie) respectiv în ziua solstitiul de vara (21 iunie). În in astronomia chineza echinoctiul de toamna marchează mijlocul toamnei, aceasta începând în jurul sărbătorii Liqui (în jurul zilei de 7 august).

Pe de altă parte, meteorologii asimilează lunile martie, aprile, mai (în emisfera sudică) respectiv lunile septembrie, octombrie, noiembrie (în emisfera nordică) cu toamna deoarece pe perioada acestui anotimp perioada de lumină este vizibil din ce în ce mai mică.

În unele ţări, ca Statele Unite ale Americi dar şi Romania toamna este considerată începutul anului şcolar.

În cultura populară

Asocierea cu o culegătoare

Asocierea toamnei cu tranziţia dintre vremea caldă şi rece şi în principal cu o culegătoare a dominat motivele toamnei şi imaginile ei caracteristice. În culturile vestice, personificările toamnei sunt de obicei frumoase, reprezentând de obicei o femeie frumoasă decorată cu fructe şi legume. Cele mai vechi culturi aveau sărbători speciale ale culesului, de multe ori cele mai importante sărbători în calendarele lor.

Unele ecouri ale acestor sărbători încă există în Statele Unite ale Americi în vacanţa de Thanksgiving (Mulţumire).

Starea sufletească ce se desprinde din sărbătorile tomnatice este bucuria pentru fructele pământului amestecată cu melancolia pentru vremea mohorâtă.

Asocierea cu melancolia

Toamna în poezie a fost des asociată cu melancolia. Posibilităţile verii au dispărut, iar răcoarea toamnei este la orizont. Cerul devine gri şi posomorât.

Alte asocieri

În special în Statele Unite toamna este asociată cu "anotimpul Hallowen-ului", cu o campanie de market foarte răspândită care îl promovează. Televiziunea, filmele, cărţile, costumele, decoraţiunile interioare şi industriile de confecţii folosesc această perioadă pentru a-şi promova produsele. Promoţiile încep cu primele zile ale lunii septembrie şi se încheie cu ziua de 31 octombrie, deoarece motivele lor îşi pierd rapid forţa după această perioadă.

VIITORUL A INCEPUT FARA TINE

Una din dorintele cele mai mari si mai ,,fascinante“ ale omului
din toate timpurile este aceea de asi cunoaste viitorul.
Omul ar da orice pentru o incursiune veritabila intr-un crampei din ceea ce ar urma sa se intample in viata lui.Insa este o diferenta intre a dori sa cunosti
viitorulsi a avea o speranta asupra lui. Tineri se remarca prin spiritul de
incredere intr-un viitor mai bun si prin efortul pe care il fac ca acesta sa fie
mai bun. Altfel nu ar mai fi tineri!

Majoritatea tinerilor se gandesc la viitor pe termen scurt, lasandu-se purtati de valul trairilor prezente. ,,Carpe diem” este legea pentru multi dintre ei ! Nu reusesc sa priveasca mai departe pentru ca le lipsesc , punctele de sprijin”, sigurantele. Observa ca trebuie sa isi faca unele planuri atunci cand termina un ciclu de studii, liceul sau facultatea, dar nici aceste planuri nu merg mai departe decat profesia pe
care ar dori sa o aiba sau familia care ar dori sa si-o construiasca.
Sunt putini aceia care se raporteaza la viitor in mod realist, incercand sa il construiasca prin alegerile de fiecare zi si fara sa ,,impinga“tot mereu mai la distanta momentele alegerilor importante.

Dificultatile tinerilor de a gandi viitorul lor pe temen mediu si lung este data de variabile personale si sociale. In mare parte, tinerii romani gandesc ca le va fi greu sa isi asigure un viitor satisfacator din cauza gravelor problemelor sociale. In urma unui sondaj privind starea sociala si asteptarile tinerilor din romania, realizat in iulie 2008, pe un esantion de 1.205 persoane cu varsta intre 14 si 35 de ani, a reiesit ca
aprecierile tinerilor cu privire la calitatea vietii lor sunt predominant constante sau pozitive, iar perceptia evolutiei acesteia in viitorul apropiat este facuta intr-o lumina favorabila: astfel, aproape jumatate dintre tineri (49,2%)percep mentinerea nivelului calitati vietii in raport cu anul trecut, iar 37,3% percep o imbunatatire acesteia;tinerii sunt optimistifata de viitorul apropiat –circa 45% considera ca vor trai mai bine peste un an, iar 35% apreciaza ca se vor mentine conditiile de trai. Dar foarte usor transpar si ingrijorarile tinerilor. Aprecierile tinerilor cu privire la sansa lor de a avea un loc de munca sunt negative/pesimiste(peste 80% considera ca aceasta reprezinta o problema); accesul la o locuinta corespunzatoare reprezinta o o problema foarte serioasa pentru mai multi de 94%;conditiile de trai sunt percepute ca fiind o problema de marea majoritate a tinerilor(peste 80%);coruptia in societate reprezinta,,o problema foarte serioasa”pentru aproximativ70%, pentru 25%,,reprezinta o problema”. Toate aceste probleme transmit tinerilor o nesiguranta si o dificultate enorma in a-si planifica viitorul.

Fara indoiala, societatea are datoria de a reda tinerilor increderea in viitor si a da o ,,sansa”viitorului, oferind increderea tinerilor. Dar cum procesul este atat de greu, chiar imposibil in opinia unora, tinerii sunt cei care trebuie sa isi asume aceasta caracteristica a vietii lor:aceea de a contru viitorul chiarsi in alegerile cotidiene cele mai banale, nu doar spre binele propriu, ci spre binele tuturor. Asa se intelege ca
tineretea nu este facuta pentru placere, ci pentru eroism si ca momentele potrivite pentru a actiona nu trebuie asteptate, ci trebuie create. Suna dramatic insemnul lui Raul Follereau:,,deveniti cineva pentru a face ceva. Construiti fericirea altora. Viitorul va avea chipul vostru. Lumea devine inumana: Fiti oameni!” .