Pr. Petru Mareş, care a trecut la Domnul joi, 17 septembrie 2009, a fost condus pe ultimul drum luni, 21 septembrie 2009.
Liturghia de înmormântare s-a celebrat în biserica "Sfântul Anton" din Faraoani, în care au fost prezenţi o mare mulţime de credincioşi din satul natal al părintelui decedat, din parohiile învecinate şi din localităţile unde a slujit: Bacău, Valea Seacă etc. Liturghia, care a început la ora 10.30, a fost prezidată de PS Petru Gherghel, alături fiind PS Aurel Percă, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, şi PS Anton Coşa, episcop de Chişinău. În prezbiteriu au stat: pr. Iosif Mareş, frate al preotului răposat, majoritatea colegilor dintre cei 12 care mai sunt în viaţă, pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, şi pr. Vasile Rediu, decan de Traian. Au fost prezenţi, de asemenea, reprezentanţi ai ÎPS Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, şi preoţi din Arhidieceza de Bucureşti.
Satul era îmbrăcat ca în zi de sărbătoare, cu covoare pe garduri şi icoane la porţi. Biserica era arhiplină: călugări şi călugăriţe, oaspeţi din Italia şi din Austria, credincioşi, unii îmbrăcaţi în costume naţionale, oficialităţi. Cei aproape 175 de preoţi au înconjurat sicriul părintelui Mareş, care era în faţa altarului. În jurul sicriului erau flori şi multe coroane.
După cuvântul de salut al episcopului diecezei, pr. Isidor Dâscă a dat citire biografiei pr. Petru Mareş, moment urmat de cântarea psalmilor pentru defuncţi şi ascultarea cuvântului Domnului.
Predicatorul, PS Anton Coşa, a pornit de la un text din evanghelie: "Să nu se tulbure inima voastră, credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine". "Aceste cuvinte, a subliniat predicatorul, vin să ne întărească în credinţă şi pe noi, cei care participăm la acest moment, la înmormântarea acestui urmaş al apostolilor". Apoi, PS Coşa a spus că cei care l-au cunoscut pe părintele Mareş au descoperit în el o imagine vie a lui Cristos, pe faţa lui strălucea mereu bucuria. În biserică sunt persoane care, într-un fel sau altul, au fost legate de persoana părintelui răposat: credincioşi din Parohia Bacău centru, comunitatea unde a lucrat 15 ani, credincioşi din satul natal pe care l-a iubit foarte mult. A fost un confrate vrednic, exemplu, pentru mulţi, a fost călăuză. Experienţa de boală şi suferinţă pe care a trăit-o în ultima vreme l-a apropiat şi mai mult de Dumnezeu. Prin tot ce a făcut, a dat mărturie despre Dumnezeu. Va rămâne ca un mare luptător pentru cauza lui Cristos. În final, predicatorul a subliniat că părintele decedat a putut să spună la fel ca apostolul Paul: "Am luptat lupta cea bună, mi-am păstrat credinţa". Este ca un fel de testament pe care ni-l lasă. El ne poate motiva şi pe noi, cei de azi, în propria luptă până vom ajunge la capăt.
La Ofertoriu, corul Parohiei Faraoani a intonat cântarea "În mâinile lui am pus viaţa mea, el singur este stânca mea", cuvinte care exprimă o caracteristică a vieţii părintelui răposat.
PS Petru Gherghel, în cuvântul de final, a arătat că părintele Mareş a ales să fie lângă Cristos de la început până la sfârşit. A făcut sacrificii mari pentru a apăra Biserica şi libertatea religioasă. A precizat că, în anul 2001, când a descoperit boala şi a trebuit să meargă la operaţie, a lăsat un testament pe care apoi l-a reînnoit. A dat apoi citire câtorva cuvinte din testament: "Cuvânt final. Am acceptat voinţa Mântuitorului Isus. Am pregătit acest moment cât a fost posibil. Cred că milostivirea lui Dumnezeu mă va însoţi şi mă va întări până la capăt. Aş dori ca la înmormântare să fie o atmosferă senină, când trupul meu va fi pus la locul unde voi aştepta învierea. La bună revedere". Acest cuvinte, a subliniat episcopul, sunt ca un gând, ca o chemare: să nu uităm să fim ucenicii lui Cristos, urmându-l până la cruce. Când suferinţa a crescut, pr. Petru a mărit bucuria de a-l sluji pe Cristos. Cei care l-au întâlnit, au putut vedea faţa preotului care a ales să slujească cu bucurie. A fost caracterizat de disponibilitate şi mulţumire în drumul său de credinţă. Pr. Mareş este un îndemn la curaj, pentru că prin suferinţă şi jertfă nu se pierde nimic, ci se câştigă. Episcopul a transmis în final gândul de comuniune al cardinalului Fiorenzo Angelini (preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari).
PS Cornel Damian a adus salutul şi comuniunea în rugăciune a ÎPS Ioan Robu, precum şi sentimentele lui de recunoştinţă pentru munca părintelui Mareş în formarea preoţilor care slujesc în Arhidieceza de Bucureşti.
Pr. Ioan Fărcaş a transmis omagiul şi recunoştinţa Bisericii Române Unite cu Roma, subliniind că părintele Mareş a fost la Blaj, ţinând exerciţi spirituale la studenţi şi la călugăriţe. "Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că l-am cunoscut şi l-am avut ca expresie a bucuriei, căci, aşa cum spune sfântul Augustin, Tristeţea este gândul la mine, bucuria este gândul la tine", a încheiat părintele protopop.
În final, părintele Iosif Mareş a mulţumit tuturor, precizând că trebuie să fim plini de recunoştinţă că l-am avut printre noi, pentru că Dumnezeu l-a oferit ca un cadou Bisericii sale şi satului Faraoani. Vocea lui a reuşit să pătrundă în multe suflete.
După sfânta Liturghie, sicriul cu trupul neînsufleţit al pr. Petru Mareş a fost purtat în procesiune spre cimitirul comun al satelor Faraoani şi Valea Mare. Impresionantă era procesiunea care se întindea pe aproape un kilometru. Sicriul a fost aşezat în cimitirul care are cea mai veche biserică din dieceză, cu hramul Sfântul Martin. Aici părintele aşteaptă învierea de apoi.
* * *
Pr. Petru Mareş s-a născut în anul 1940. A fost sfinţit preot în anul 1965. A slujit la Focşani, Oituz, Iugani, Bârlad, Valea Seacă, spiritual în Seminarul din Iaşi, în Seminarul mic şi la Liceul Catolic din Bacău, director naţional a Operelor Misionare Pontificale, responsabil cu viaţa consacrată în Dieceza de Iaşi.
A luat poziţie în vremurile grele împotriva regimului ateu. A scris în revistele din Italia şi a vorbit la Radio Europa liberă despre nedreptăţile din ţară şi despre îngrădirea libertăţii religioase.
A predat la Iaşi, Cluj, Roman şi Bacău (Facultatea de Teologie Didactică, Seminarul mic). A ţinut conferinţe, exerciţii spirituale, misiuni şi a predicat. A fost responsabil coordonator al Comisiei Diecezane pentru Cler, membru al Consiliului Prezbiteral.
S-a preocupat de presa catolică. A publicat în "Lumina creştinului". A scris câteva cărţi: Meditaţii din Faptele Apostolilor (1997). Ce sfinţi sărbătorim mâine? Lunile ianuarie-aprilie, iulie şi decembrie; Un răspuns la chemare (2003, o carte despre pr. Rafael Friedrich); a tradus enciclica Fiedei donum a lui Pius al XII-lea.
A fost un simpatizant al Ordinului Carmelit. A făcut parte din Comisia pentru Cauza de Canonizare a Veronicăi Antal. A scris în ziarele din Bacău, a participat la emisiuni de televiziune şi a prezentat la Vatican, în anul 1997, icoana Maicii Domnului din stema oraşului Bacău.
În anul 2005, împreună cu colegii săi, a sărbătorit 40 de ani de slujire în via Domnului. Cu această ocazie, a scos o broşură dedicată acestui aniversar.
Pr. Cornel Cadar
Mai multe imagini puteţi vedea în albumul foto.
* * *
Liturghie cu requiem la Bacău
Rugăciunea, lacrimile şi florile sunt câteva dintre elementele care au marcat Liturghia de duminică, 20 septembrie 2009, de la ora 10.30, din biserica "Sf. Petru şi Paul" - Bacău. Prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, la Liturghia cu requiem pentru pr. Petru Mareş, al cărui sicriu se afla încă în biserică, au participat numeroşi preoţi, seminarişti şi credincioşi.
"O pierdere pentru noi, dar un câştig pentru cer. A aşteptat de mult întâlnirea cu Domnul şi spunea tuturor că este pregătit pentru acest moment" - mărturisea părintele decan la începutul sfintei Liturghii, referindu-se la moartea părintelui Mareş. Ca un gând de mulţumire pentru tot ceea ce Dumnezeu a realizat prin el şi pentru a se putea bucura cât mai curând de vederea feţei Domnului, duminică, 20 septembrie, a fost celebrată la Bacău o Liturghie cu requiem pentru odihna părintelui. Începând cu anul 1994, el s-a stabilit în Parohia "Sf. Nicolae" din Bacău, de unde a exercitat diferite misiuni în Biserica Universală şi în Biserica locală. Mulţumea credincioşilor prezenţi la această Liturghie dă mărturie despre cât de aproape este părintele de inima băcăoanilor.
În după-amiaza zilei în care a decedat, sicriul cu trupul său a fost depus în biserica "Sf. Petru şi Paul". De dimineaţa până seara târziu, copii, tineri şi adulţi au intrat în biserică aducând flori şi înălţând rugăciuni. A fost deosebit de impresionant când câteva clase de elevi de la diferite licee din oraş au venit cu profesorul lor să se roage împreună în biserică pentru părintele. Preoţi, seminarişti, surori, asociaţii religioase s-au rugat în fiecare zi lângă sicriu. În jurul lui s-au adunat în aceste zile multe coroane şi flori.
Liturghia de duminică, de la ora 10.30, a fost prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Alături de el, în prezbiter, s-au aflat pr. Iosif Mareş - fratele părintelui decedat, pr. Isidor Dâscă - decan de Bacău, şi mulţi preoţi din parohii, de la Seminarul Mic şi de la institutele religioase. Biserica a fost arhiplină, fiind prezenţi şi seminariştii de la liceu. Corul a fost la înălţime, fiind intonate cântări de mare fineţe muzicală.
În numele întregii comunităţi, părintele Isidor Dâscă i-a mulţumit părintelui Petru Mareş pentru slujirea, disponibilitatea şi dăruirea cu care s-a implicat în viaţa spirituală a parohiei. Aplauzele credincioşilor au completat cuvintele de mulţumire, dând de înţeles încă o dată cât de mult l-au iubit credincioşii din Bacău.
Pr. Iosif Mareş le-a mulţumit în numele fratelui său tuturor celor care s-au îngrijit de el în ultima parte a vieţii, când suferinţa şi boala l-au ţintuit pe patul suferinţei. Au fost amintiţi seminariştii, care zi şi noapte au stat la dispoziţia părintelui, slujindu-l cu pe un "tată", surorile, care s-au îngrijit cum au putut mai bine ca părintele Petru să nu simtă amprenta bolii, şi, bineînţeles, părintele decan, care i-a pus totul la dispoziţie. Şi-a exprimat apoi dorinţa ca toţi cei prezenţi să se molipsească de optimismul fratelui său.
În ropot de aplauze, sicriul cu trupul părintelui a fost purtat de preoţi spre ieşirea din biserică, de unde, cu o maşină mortuară, a fost purtat spre satul natal, Faraoani, urmând ca luni, 21 septembrie 2009, la ora 10.30, să se desfăşoare Liturghia de înmormântare.
Vestea morţii părintelui Petru Mareş a venit ca un fulger pentru întreagă lume catolică şi ortodoxă din România şi nu numai. Pentru mulţi dintre băcăoanii care l-au cunoscut, vestea morţii a fost ca un şoc. În redacţia unui trust media din Bacău s-a făcut linişte de mormânt la aflarea tristei veşti, iar redactorii îşi şopteau unul altuia: "Nu se poate, parcă mai ieri a fost la emisiune!". În seara zilei în care a trecut la Domnul, un post TV din Bacău, în memoria părintelui, dădea deja secvenţe de la multele emisiuni la care participase. Un cameraman care a venit să ia câteva imagini cu părintele decedat mărturisea: "Nu-mi vine să cred! Era o prezenţă atât de caldă şi îl simţeam atât de aproape!"
Iată alte câteva mărturii ale unor băcăoani:
- "Pentru lumea catolică a murit un geniu religios...." (Pr. Ştefan Erdeş, într-un interviu la TV Bacău)
- "Nu-l voi uita niciodată. Oricât ai fi fost de trist şi descurajat, ştia să te încurajeze şi să te facă să zâmbeşti. Era mereu vesel şi senin." (Lenuţa)
- "Îl vedeam de multe ori cu câtă gingăşie se îngrijea de florile ce le avea pe pervazul geamului. Mă gândeam că o să trăiască 100 de ani... Îmi pare rău pentru el. Dumnezeu să-l fericească!" (Maria)
Redacţia Biserica şi Viaţa, Bacău
* * *
Vă iubesc
La începutul lunii septembrie, de pe patul suferinţei, când cu greu mai reuşea să silabisească, părintele Petru Mareş a dat un interviu revistei Biserica şi Viaţa despre chemarea sa la sfânta Preoţie.
- Ce v-a determinat să mergeţi la Seminar şi ce v-a marcat în timpul Seminarului?
Chemarea este ceva care te cucereşte şi te determină să te dăruieşti. Am fost coleg de clasă şi cu PS Petru Gherghel şi am trăit multe momente grele împreună. Seminarul a fost într-adevăr o perioadă grea; eram supuşi la multe probe. În cele din urmă am reuşit: Mântuitorul ne-a ales, iar noi am lăsat totul.
- Care este cel mai important lucru pentru un preot?
Preoţii să-şi iubească preoţia, iar iubirea să o exprime în toate formele posibile. Să zâmbească tuturor şi să se apropie de toţi, pentru ca astfel să potolească foamea lumii.
- Dacă ar fi să le sugeraţi ceva preoţilor, ce le-aţi spune?
Este un defect mare acela că multe din lucrurile pe care le trăiesc nu le scriu şi astfel se uită şi trec neobservate. Când am făcut 40 de ani de preoţie, am scris o broşura cu istoria tuturor colegilor mei preoţi. Atunci tocmai trecusem printr-o suferinţă grea şi am înţeles că erau atâtea lucruri care nu s-ar fi spus niciodată dacă n-ar fi fost scrise.
- Ce v-a bucurat cel mai mult în viaţă?
Am lucrat mult pentru Sfântul Scaun, timp în care am luat contact cu Biserica Universală. Papa Ioan Paul al II-lea m-a numit director al Operelor Misionare Pontificale şi capelan pontifical. Am întrebat pentru ce am primit această numire şi mi s-a răspuns: "Pentru fidelitatea dumneavoastră faţă de Biserică!"
- Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce aţi face?
Oh, dar asta este imposibil! Sunt foarte mulţumit de locurile şi situaţiile în care Dumnezeu m-a pus să trăiesc. Tot preot aş vrea să fiu! Vă mulţumesc tuturor şi îl rog pe Dumnezeu să mă ierte şi să cântărească viaţa mea cum vrea el. Vă iubesc!
A consemnat pr. Petru Tamaş
* * *
Reflecţie: Pr. Mareş - un preot al credinţei şi al autenticităţii
Retrăiesc momente petrecute la umbra unui "stejar" chemat pr. Petru Mareş. L-am cunoscut mai îndeaproape acum 16-17 ani în urmă. O persoană calmă, disponibilă şi simplă. Trăsături specifice unei personalităţi blânde, gingaşe, care te inspira să te apropii, să asculţi, să meditezi şi să pui în practică ceea ce ai ascultat. Emana o căldură interioară care te făcea să-ţi deschizi porii sufletului şi să te laşi învăluit de ceea ce descopereai. Mărturisirea de credinţă pe care o respirai ascultându-l nu te putea lăsa indiferent. Era un om al rugăciunii, al liniştii interioare, al seninătăţii, al credinţei, dar, mai ales, era un om al bunătăţii şi al sfatului. Mi-a rămas imprimat în minte chiar şi după ani aceste trăsături şi le port cu mine oriunde mă aflu. În pelerinajul Sfinţiei Sale pe acest pământ a încercat să pătrundă cât mai adânc misterul lui Cristos pe care zi de zi îl celebra pe altar şi-l descoperea în activităţile pe care le desfăşura. A luptat, s-a străduit să fructifice talanţii primiţi şi acum contemplă minunăţiile Creatorului în care a crezut din adâncul inimii. Textul poeziei "Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi" redă succint principiile de viaţă a unui preot. Este un îndemn de a fi şi de a trăi viaţa de preoţie, lucruri pe care pr. Mareş s-a forţat şi a luptat pentru a fi coerent şi a ajunge senin la destinaţie.
Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi
Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi,
înseamnă să-i mângâi pe cei întristaţi
cu sfaturi alese din Sfânta Scriptură,
speranţă să fii la cei disperaţi.
Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi,
e jertfa ce-odată a fost pe Calvar,
coroană de spini ce Cristos a purtat-o,
e coasta străpunsă, izvorul de har.
Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi,
coruptă şi plină de orice păcat,
tărie, credinţă, curaj în ispită:
acestea sunt arme ce ai de luptat.
Să fii alt Cristos, în lumea de astăzi,
înseamnă Maria la ea să alergi,
e veşnica pavăză contra satanei,
succesul, credinţa cu ea le culegi.
Să fii alt Cristos înseamnă credinţă
ce-ţi dă bucurie şi sprijin deplin,
e cerul senin, e-azurul de seară,
un suflet de preot un spirit divin.
Da aşa este. A fost un alt Cristos în lumea de astăzi care a ştiut să dea din plinătatea inimii. Spiritul Sfinţiei Sale acum se odihneşte cu cei care pe altarul de jertfă al fiecărei zile au dat mărturie de acela în care au crezut şi pe care l-au slujit: Dumnezeu făcut om. Domnul să-l odihnească în pace.
Cecilia Robu
* * *
Date biografice
S-a născut la 28 iunie 1940 la Faraoani - Bacău. A absolvit Şcoala generală de 7 clase în anul 1954, la Valea Mare, Şcoala de Cantori în anul 1959, la Iaşi, şi Institutul Teologic din Iaşi în anul 1965. A făcut studii postuniversitare la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, Italia, unde a obţinut licenţa în teologie spirituală, doctoratul în teologie (specializarea spiritualitate). A fost sfinţit preot la 29 iunie 1965 de ep. Marton Aron. A activat ca vicar la Focşani (1 noiembrie 1967 - 1 noiembrie 1972), Oituz (1 noiembrie 1972 - 1 iunie 1978), colaborator la biserica "Sfântul Martin" din Roma, Italia (1 iunie 1978 - 25 iulie 1986), vicar la Iugani (25 iulie 1986 - 30 iulie 1988), vicarius expositus la Bârlad (30 iulie 1988 - 31 iulie 1989), paroh la Valea Seacă (1 august 1989 - 22 septembrie 1990), director spiritual la Institutul Teologic din Iaşi (22 septembrie 1990 - 29 septembrie 1994), director spiritual la Seminarul din Bacău şi Liceul Catolic din Bacău (29 septembrie 1994 - 1 iulie 1997), director naţional pentru Operele misionare Pontificale în cadrul Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor (13 iunie 1997 - 27 noiembrie 2008), colaborator parohial la Bacău "Sfântul Nicolae" (29 septembrie 1994 - 17 septembrie 2009). La 4 februarie 2002 papa Ioan Paul al II-lea l-a cooptat între capelanii săi. În dimineaţa zilei de 17 septembrie 2009, la ora 10.20, având alături un grup de preoţi şi seminarişti care se rugau Rozariul, în casa parohială din Bacău "Sfântul Nicolae", a trecut la cele veşnice. Un cancer necruţător pe care îl purta de câţiva ani l-a răpus.
Părintele Petru Mareş şi-a trăit preoţia. A rămas în memoria celor mai mulţi ca un preot disponibil, mereu optimist, plin de bucurie, dispoziţii pe care le transmitea şi celor din jur. Cu toate suferinţele, a fost senin, spunând mereu că este gata să se întâlnească cu Acela pe care l-a iubit şi l-a slujit.
În cursul zilei de 17 septembrie 2009, trupul neînsufleţit al părintelui a fost depus în biserica "Sfinţii Petru şi Paul" din Bacău, unde a rămas până duminică, 20 septembrie. La ora 10.30, duminică, s-a celebrat o Liturghie solemnă cu requiem, prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. După sfânta Liturghie, sicriul cu trupul părintelui a fost purtat spre biserica "Sf. Anton de Padova" din Faraoani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu