,,Pe aici nu se trece!" - aşa a fost apărată Moldova, aşa a început eliberarea
teritoriului României în timpul Primului Război Mondial."Nu ne vindem ţara!" se striga în 1990...
Şi "coincidenţele nu lipsesc , legi modificate parcă la comandă, hotărâri de guvern emise pe bandă rulantă, modificări în dezavantajul oamenilor de rand , arhiva statului, majoritatea secretizate".
"Noi nu distrugem nimic, ci ne încadrăm în proiecte de anvergură foarte profitabile" (profitabile pentru cine ...)- am putea adăuga. Nu distrugem nimic, decât resursele naturale nu distrugem nimic, decât economia - şi fiindcă lucrul acesta nu e suficient (am supravieţuit atâtor nenorociri de-a lungul istoriei), ei bine, distrugem istoria. În fond, decizia celor de sus nu ar trebui să constituie o surpriză de nici un fel. Oricui îi are! Evident spunem un ,,NU" ferm si hotarat, sănătăţii, culturii, dar spunem un da ca cel din fata altarului subculturii, bolilor şi mizeriei fizice, psihice, spirituale, disperării !
Vă mai aduceţi aminte ce înseamnă "o întoarcem ca la Ploieşti?!" Sintagma se referea la o manevră de cale ferată, dar vorba românului are rădăcini adânci şi, mai ales, putere de previziune.
A distruge istoria înseamnă a distruge o naţiune. Încet-încet, lucrurile intră pe acest făgaş: studenţi la facultăţi de prestigiu, dar care nu ştiu să scrie corect gramatical în limba maternă, elevi de gimnaziu care nu ştiu să facă un rezumat, liceeni pentru care modelele de viaţă sunt personajele dubioase din mass-media, iar idealul este să apară "pe sticlă", generaţia EMO - "arată-mi un motiv pentru care să merite să trăiesc" etc.
Iar istoria?! Ce contează?! În alte ţări aparţinând UE se reconstituie vechile clădiri după planurile existente în perioada interbelică, tocmai ca să poarte amprenta
specificului naţional. La noi, o clădire de importanţa este demolata fara nici o retinere
După cum nu contează nici martirii închisorilor comuniste, nici martirii Revoluţiei din 1989, nici cei care-şi duc viaţa de azi pe mâine cu frica zilei de mâine, trăind din retribuţii cu mult sub limita sărăciei, într-un martiriu continuu! Cinismul, incultura, sfidarea, ura autentică şi iconoclastă faţă de valorile spirituale autentice - iată ce
contează! Trăim într-o lume a banului, banul conduce totul, banul cumpăra şi vinde. Chiar şi conştiinţe! "Orice are preţul lui" - se spune. Grecii aşezau în gura mortului o
monedă, ca să aibă cu ce-l plăti pe Charon, luntraşul care-i ducea peste Styx în
lumea morţilor (o monedă era de ajuns, fiindcă dincolo, în lumea celor morţi, nu
avea nici pe cine, nici cu ce să plătească, oricâte bogăţii ar fi avut pe
pământ). La fel e şi acum: nu avem nici unul dintre noi pe cine şi cu ce să
plătim ca să ne răscumpărăm propria conştiinţă. Putem spune cu nepăsarea care a
devenit caracteristica epocii: "Ei şi, doar nu eu am tăiat pădurile, nu eu am
vândut resursele naturale, nici brăţările tezaurului dacic, nu eu am demolat
biserici şi mi-am bătut joc de vestigiile arheologice. Adevărat, dar tăcerea noastră ne face părtaşi la toate ticăloşiile pe care le trecem cu vederea. Propria conştiinţă, chiar ea, e aceea care ne acuză deschis.
Poate că si noi ar trebui sa strigam precum a strigat generalul Eremia Grigorescu la 6 august 1917 ;"Pe aici nu se trece!" - şi ne-a apărat de duşmanii din afară. Dar de propria pervertire, nepăsare şi corupţie nu ne putem apăra decât noi înşine. Fiindcă totul se rezuma la liberul arbitru. Dar aztazi liberul arbitru e si el conditionat de bani si de interese. Totul se invarte in jurul banului Şi discernământul, constinta adevarul , unde sunt?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu