Cineva îmi spune că nu mai pot asimila nimic nou, că nu poate comunica din
acest motiv cu mine, de fapt el nu mai poate asimila nimic sau pe mine nu mă
poate asimila, eu fiind foarte „țepos”, nu înțepat, afară pisicile miaună în
chinurile iubirii, tu ești plecată în Honolulu, n-ai anunțat și tu,
pune un bilețel la geam , am plecat în cosmos, vin peste cinci ani-lumină, sunt
la brânză, la coadă, m-am supărat nu știu pe cine, dacă tu nu existai, eu nu existam de fel, dar iubirea mea tu erai, chiar dacă nu existai, inventam iubirea cum știam, ca un pictor în culori de foc, în culori de aur și argint, dacă tu nu existai, dar exiști și eu exist aici, suntem stele, poate licurici. In viață este bine să fii prost, modest, chiar umil, astfel vei trăi mult și bine, nu deschide gura, nu-i util, în mormânt vorbește cât pământul te mai poate ține. Eu călătoresc ca eroii lui Jules Verne sub pământ, adică în mine. Cineva merge înaintea mea, eu la dreapta, ea la dreapta, eu la stânga, ea la stânga, încep să mă enervez, până când observ că este moartea care mă
menajează. Lângă blocul nostru, adică pe peretele blocului, zilnic urinează,
în același loc, la aceleași ore un câine mititel, sub privirea înduioșată a
stăpânei. Am încercat în toate felurile s-o conving să-și ducă iubitul animal la
zece metri mai departe. Intâmplător am aflat că femeia, nici urâtă, nici frumoasă, este fie lesbiană, fie trăiește cu fiul ei, dar nu știe nimeni de unde s-au născut asemenea povești. Pe mine chestiile astea m-au lăsat rece, mai mult mă supără ce face ea cu patrupedul, de ne sfidează pe noi. Acum vin și mă întreb, oare zvonurile nu pornesc de la această meschinărie peste care aș putea să trec, că doar nu se petrece la mine în casă? Uite, așa se ivesc unele chestii.Tu ai impresia că lumea este alcătuită cum vrei tu, iar oamenii habar nu au de chestia asta.Lumea este alcătuită, vorba lui Engles, conform unei rezultante a voinței tutror membrilor societății, dar definiția este simplistă. Rezultanta nu este o însumare aritmetică, nici o medie, este o ecuație cu multe necunoscute. De aici dezamăgirile, dar și farmecul vieții.„Din momentul în care îți dai duhul, totul se desfășoară în continuare cu o precizie mortală, chiar în inima haosului” ( Henry Miller)... „ Biet nume, atât de hulit, în inima mea, ca într-un culcuș te voi păstra” (Will).Imi aparții doar în închipuire, tu exiști, dar mă scoți din fire, iată, această tăcere la telefon, mă simt caraghios, de disperare ce aș putea să-ți răspund? Sunt ca o piatră spălată de multe ape pe prund, între noi totul e limpede, deși eu văd întunericul, între noi este Nimicul, Feericul..... Eu ruguri n-am aprins, am ars pe rug, eu n-am pus lumânări la căpătâiul unui ev defunct, eram o trestie, iar frumusețea-n jur cu nuferii plutea.
Pe cine iubesc, nu mă iubește, pe cine eu nu urăsc, mă disprețuiește, dar eu iubesc, Doamne, acest trai imposibil, dezagreabil, oribil, poate că mi-e teamă de singurătate, o înjurătură mă face să merg mai departe, poate că nepăsarea sau mila, mă îndârjesc mai mult, decât sila,eu iubesc și pe cei care nu mă iubesc, precum copacii loviți de furtuni, care doar cresc. ...
Asta sunt eu nu ma schimba nici 20 ca tine asa ca nu incerca.
Daca ai inteles ceva din ce am scris bine daca nu tot bine dar oricum nu intreba ca nu vei primi raspuns luand in considerare ca acum m-am trezit trebuie sa iti dai seama daca poti daca nu ... nu si ramai asa cum
esti adica ... da mai bine te las pe tine sa contempli la asta ca doar esti om si tu ai creier chiar daca il folosesti mai putin ca o gaina, asta e treaba ta nu a mea eu asta sunt si gata punct si de la capat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu