Semnificatia oualor rosii de Paste

Cu 2000 ani inainte de Cristos chinezii foloseau oua colorate.

Cercetari etnografice descriu obiceiuri ale oualelor colorate in Ucraina (asemanatoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Franta, Spania, Austria, Germania, Elvetia, Belgia, Olanda, Lituania, Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt si Anglia (unde ouale colorate au fost inlocuite cu oua de ciocolata).

Dar de ce oua rosii de Pasti ? Legendele crestine leaga simbolul oualelor rosii de patimile lui Isus. Rastignirea si invierea reprezinta reinvierea naturii primavara si cu reluarea ciclurilor vietii. Oul, el insusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii si al vesniciei. Legenda spune ca atunci cand Isus a fost batut cu pietre, acestea atingandu-l s-au transformat in oua rosii. O alta traditie afirma ca Sf.Maria, venind sa-si vada Fiul rastignit, i-a adus oua, care s-au insangerat sub cruce. Alta legenda afirma ca dupa ce Isus a fost rastignit, carturarii saducei si rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul dintre ei a spus: "Cand va învia cocosul pe care-l mancam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Isus". Nici nu si-a terminat acela spusele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi. In traditia populara romaneasca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, sunt benefice in felurite situatii etc. Culoarea rosie este simbol al focului purificator. O credinta din Bucovina afirma ca oul rosu este aparator de diavol. Acesta se intereseaza daca oamenii fac oua rosii si umbla cu colinda, caci doar atunci cand aceste obiceiuri vor inceta, el va iesi in lume. Alta poveste a oualelor rosii: "Sase surori maritate au vrut sa ucida pe a saptea sora a lor, care facea ochi dulci celor sase cumnati ai sai. Pietrele insa cu care au cautat sa arunce intr-insa s-au colorat în diferite chipuri. Sora aceasta a ramas neucisa, dar in aceasta amintire poporul a inceput sa coloreze ouale in duminica Pastilor, cand s-a intamplat aceasta". Una dintre cele mai vechi marturii privind ouale colorate de la romani este a secretarului florentin al lui Constantin Brancoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a oualelor vopsite de la Curtea domnitorului muntean. Culorile folosite corespund unei anumite simbolistici:

Rosu = simbol al sangelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata.

Negru = absolutism, statornicie, eternitate.

Galben = lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate.

Verde = reinnoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta.

Albastru = cer, sanatate, vitalitate.Violet = stapanire de sine, rabdare, increderea in dreptate.

Mai demult, ouale erau vopsite in culori vegetale, astazi se folosesc mai mult cele sintetice, chimice. Culorile vegetale erau preparate dupa retete stravechi, transmise din generatie in generatie, cu o mare varietate de procedee si tehnici. Plantele, in functie de momentul cand erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul in care erau combinate, ofereau o gama extrem de variata de nuante. Extrem de diversificate si ingenioase sunt materialele si instrumentele folosite la decorarea oualelor. In functie de regiunile tarii, exista procedee specifice pentru realizarea oualelor decorative. In unele parti sunt folosite oua fierte, in alte zone cele golite de continut. Oua decorative se mai fac cu vopselele in relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu margele (Bucovina), din lemn (zona Neamt), din lut (Corund-Harghita) sau chiar din material plastic (Bucovina). Ornamentica oualelor decorative este extrem de variata, ea cuprinzand simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, skeomorfe (unelte de munca) si religioase. Astfel, numai in ornamentarea geometrica deosebim simboluri si semnificatii precum:

linia dreapta verticala = viata

linia dreapta orizontala = moartea

linia dubla dreapta = eternitatea

linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea

linia usor ondulata = apa, purificarea

spirala = timpul, eternitatea

dubla spirala = legatura dintre viata si moarte




Treptat, obiceiurile preistorice legate de acest arhetip al genezei, oul, au fost preluate si de crestinism: oul, colorat si impodobit, este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace. La inceput ouale se vopseau cu plante in galben - culoarea Soarelui pe bolta Cerului, si in rosu - culoarea discului solar la rasarit si apus. Ulterior, ouale au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu figuri de ingeri, cu un miel, cu motive astrale, fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe. Dupa milenii de evolutie a credintelor si ideilor religioase, romanii inrosesc si incondeiaza ouale primavara, la sarbatoarea centrala a calendarului festiv crestin, Pastele. Inrositul si incondeiatul oualor, mestesuguri populare de un rar rafinament artistic, se imbina cu numeroase credinte si obiceiuri precrestine. Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, oul este ales la Miezul Paresimilor, ziua de miercuri din mijlocul Postului Mare, este gatit (colorat si incondeiat) in Saptamana Patimilor, pentru a fi ucis, prin lovire violenta in cap (Ciocnitul oualor) si mancat sacramental in ziua de Paste. Prin acest scenariu ritual, cei vechi credeau ca timpul si spatiul inconjurator moare si renaste anual, impreuna cu divinitatea adorata. Bogata terminologie zonala a oualor incondeiate reflecta tehnica incondeiatului (oua inchistate, impistrite, picurate, pictate, impuiate) si instrumentele folosite (oua incondeiate).

Alte denumiri, precum oua necajite si oua muncite, se refera la chinul oualor in timpul complicatului proces de incondeiere: desenarea cu ceara incinsa, si introducerea lor de mai multe ori in apa fiarta. Obiceiurile si credintele legate de cojile acestora pot aduce frumusete si sanatate, belsug si rod bogat, pot sa lege sau sa indeparteze oamenii, sa grabeasca casatoria fetelor, sa inmulteasca vitele etc.
Obiceiurile calendaristice legate de colorarea si incondeierea oualor, folosirea lor in practicile magice menite sa aduca prosperitate turmelor si ogoarelor, fertilitate animalelor, vegetalelor si oamenilor, aruncarea cojilor de oua pe apa pentru a anunta Blajinii de sosirea Pastelui etc, etc. sunt practici precrestine implicate in renovarea timpului si transmise pana spre zilele noastre.