Prietenia,un cuvant caruia i se uita importanta


Sunt sigur ca sunteti cu totii de acord ca prietenii reprezinta ceva extraordinar - pentru ca sunt acele persoane langa care tu alegi sa traiesti, fara a lasa pe nimeni sa te influenteze.
Nu fac parte nici din familie, alaturi de care ai copilarit si pentru care societatea te educa sa ai multa dragoste si grija.
Nu fac parte nici dintre colegii cu care trebuie sa te comporti frumos pentru ca esti platit pentru asta.
Sunt pur si simplu - prieteni - si te astepti sa fie acolo, pentru tine, fara a fi nevoie sa-i soliciti, pentru ca va stii ca ai nevoie de el, doar iti este prieten.
Dar ca in orice relatie stransa prieteniile pun la randul lor probleme de limite, probleme de morala. E o vorba comuna 'prietenul la nevoie se cunoaste'. In principiu, binele lui este si binele nostru. Dar asta poate ramane asa, la nivelul principiului, pentru ca experienta ne arata ca nu intotdeauna prietenia la nevoie se cunoaste.
In momentul in care compatibilitatea dispare, e destul de probabil sa dispara si altruismul prieteniei. Si chiar daca compatibilitatea si afectiunea nu ar fi in nici un fel alterate, oare se poate vorbi despre un altruism nelimitat?
E adevarat ca dam, dar dam pentru ca la randul nostru ne asteptam la multe de la persoana respectiva: ne asteptam sa ne insoteasca in locurile care noua ne fac placere, ne asteptam sa se intereseze de evolutia lucrurilor care ne preocupa pe noi, ne asteptam sa fie la randul sau altruista atunci cand noi avem necazuri si ne-ar putea ajuta, chiar trecand peste neplacerea de a-i fi mai greu.

Asa ca 'prietenul la nevoie se cunoaste' nu este pana la urma decat o vorba cam lipsita de universalitate, un indemn moral care nu rezista unei analize atente.


Of, prietene!