Prea putin...

Mi-e sete de apa pura, de liniste sufleteasca si de sperante
Mi-e foame de o liniste ingereasca, de calmul zborului, de timpul pierdut.
Mi-e greata de lumea care ma inconjoara din cauza firii mele navalnice si indoielnice.
Imi e dor de clipele vietii revarsate pe chipul meu demonic.
Mi-am pierdut increderea, iar viata-esec imi este.
Imi exprim trairile interioare ca un caine mizerabil, vagabont, nu ca un prieten fidel, ascultator.Imi revars lacrimile patate de sange, iar izvorul imi seaca.Ma pierd undeva, departe de teama sa nu fiu descoperita de patura de durere care imi acopera stupidul suflet.
Imi ascult vocea interioara care-mi cere sa zac aici unde sunt.Imi cert instinctul care ma cheama sa renunt la lupta.Imi acopar ochii cu un val negru, imi ingrop sperantele si mi-e sete…

Mi-e sete de o viata mai buna.